Omul de stiinţă căruia România îi datorează, tehnico-demografic, Marea Unire!
Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureş, Oaş, Haţeg,Abrud, Lăpuş, Apuseni, Bistriţa,Topliîa, Năsăud etc. apăreau ca pustii.
Marile puteri victorioase in Primul Razboi Mondial, hotărîseră, destul de corect, să împartă înfrântul si destrămatul Imperiu Austro-Ungar, după criteriile stiintifico- demografice ale populaţiilor majoritare. Aveau loc recensăminte, se făcuseră hărţi amanuntite ale tuturor „provinciilor imperiale” după naţionalităţi,se pregăteau infiinţarea de noi ţări cu noi frontiere,mult mai apropiate de adevarurile etnice si identitare ale Europei.
Ungaria înaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, hărţi ale Transilvaniei, în care, zona montană, platourile locuite numai de români din Maramureş, Oaş, Haţeg,Abrud, Lăpuş, Apuseni, Bistriţa,Topliîa, Năsăud etc. apăreau ca pustii. Într-o primă variantă, populaţia maghiară, aglomerată în oraşe (acolo unde românilor le era interzis să se aşeze – n.r.) apărea ca majoritară în Ardeal, opinie sustinuta de o campanie de presa turbata in tot Vestul !!
E meritul unor misiuni de geografi francezi, de-a fi urcat pe toate cărările transilvane şi de-a fi inventariat şi anunţat existenţa unor numeroase comunităţi române, acolo unde hărţile maghiare marcaseră pete albe, lucru ce a contribuit determinant la decizia marilor puteri de la Trianon (prin care Transilvania a revenit ,pe drept, României .Acele misiuni de geografi francezi, despre care scria regretatul Radu Anton Roman, au fost conduse de marele cercetator si geograf al Frantei ,Robert Ficheux.
Dacă n-ar fi existat echipele profesorului Ficheux, probabil ca azi Transilvania ar fi fost… pământ unguresc. Omul acesta, scria Roman, „demonstrase şi dăruise istorie şi geografie adevarata României”.
O Românie care, din nefericire,azi l-a cam uitat, după trecerea sa la cele veşnice. N-am auzit nicăieri să se fi organizat atunci ,la 10 ani de la disparitia acestui super-longeviv, dupa 107 ani de viata extraordinara, măcar un simpozion sau o Adunare omagiala în memoria sa.
Acum, încercăm să aducem modestul nostru omagiu personalităţii lui Robert Ficheux, să povestim şi altora despre cine a fost şi cât de mult bine ne-a făcut acest om, cu speranţa că anii ce vor veni şi, poate, generaţiile de după noi, îl vor aşeza la locul ce i se cuvine în istoria modernă a României.
O Românie care, din nefericire,azi l-a cam uitat, după trecerea sa la cele veşnice. N-am auzit nicăieri să se fi organizat atunci ,la 10 ani de la disparitia acestui super-longeviv, dupa 107 ani de viata extraordinara, măcar un simpozion sau o Adunare omagiala în memoria sa.
Acum, încercăm să aducem modestul nostru omagiu personalităţii lui Robert Ficheux, să povestim şi altora despre cine a fost şi cât de mult bine ne-a făcut acest om, cu speranţa că anii ce vor veni şi, poate, generaţiile de după noi, îl vor aşeza la locul ce i se cuvine în istoria modernă a României.
S-au împlinit 117 ani de la naşterea lui Robert Ficheux, omul căruia România îi datorează graniţele de azi. unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limba română şi un mare prieten al României.Robert Ficheux a fost unul dintre cei mai mari geografi francezi, un foarte bun vorbitor de limbă română şi un mare prieten al României. A fost, alături de celebrul lingvist suedez Alf Lombard, unul dintre cei mai mari iubitori ai adevarului despre istoria si demografia ţării noastre,datorita caruia poate ca existăm ca stat… „dodoloţ”.
„Cine crede ca Marea Unire s-a datorat numai fortei convingatoare international ale Marii Adunarii romanesti de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ca si intelectualitatii greco-catolice, are o viziune patriotico-idilica asupra istoriei.Avusesera loc recensamanturi, se facusera harti cat mai amanuntite ale tuturor provinciilor imperiale dupa criteriile nationalitatii, se pregateau hartile de infiintare a unor noi tari nationale, scu noile frontiere etnice.Cu rapiditate si…abilitate Ungaria inaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, harti mincinoase ale Transilvaniei in care zona montana, platourile locuite numai de romani din Maramures, Oas, Hateg, Lapus, Apuseni,Bistritza, Nasaud etc. – apareau ca pustii, fiind dincolo de „creasta militara“, de ce se vedea din vaile accesibile.Intr-o prima varianta, populatia maghiara, aglomerata in orase si in satele de campie, aparea ca majoritara in Ardeal, cu consecintele ce ar fi urmat de aici.E meritul unor misiuni de geografi francezi (guri subtile rostesc acum, cu pacat incert, cuvantul masoni…) de-a fi urcat pe toate cararile transilvane si de a fi inventariat si anuntat existenta a numeroase comunitati romane, acolo unde hartile maghiare marcasera pete albe, lucru ce a contribuit, determinant, la decizia marilor puteri de la Trianon.
„Cine crede ca Marea Unire s-a datorat numai fortei convingatoare international ale Marii Adunarii romanesti de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 ca si intelectualitatii greco-catolice, are o viziune patriotico-idilica asupra istoriei.Avusesera loc recensamanturi, se facusera harti cat mai amanuntite ale tuturor provinciilor imperiale dupa criteriile nationalitatii, se pregateau hartile de infiintare a unor noi tari nationale, scu noile frontiere etnice.Cu rapiditate si…abilitate Ungaria inaintase Parisului, unde aveau loc negocierile, harti mincinoase ale Transilvaniei in care zona montana, platourile locuite numai de romani din Maramures, Oas, Hateg, Lapus, Apuseni,Bistritza, Nasaud etc. – apareau ca pustii, fiind dincolo de „creasta militara“, de ce se vedea din vaile accesibile.Intr-o prima varianta, populatia maghiara, aglomerata in orase si in satele de campie, aparea ca majoritara in Ardeal, cu consecintele ce ar fi urmat de aici.E meritul unor misiuni de geografi francezi (guri subtile rostesc acum, cu pacat incert, cuvantul masoni…) de-a fi urcat pe toate cararile transilvane si de a fi inventariat si anuntat existenta a numeroase comunitati romane, acolo unde hartile maghiare marcasera pete albe, lucru ce a contribuit, determinant, la decizia marilor puteri de la Trianon.
Am avut bucuria de a-l fi cunoscut in 1993 pe domnul prof. Robert Ficheux (in toamna lui ’98 implinise exact 100 de ani (!) si a mai trait inca 7 !!
A fost unul dintre cei ce au calcat cu piciorul Muntii Apuseni imediat dupa razboi (i-am luat si un interviu filmat, impreuna cu Radu Grozea, pe care, din motive obscure si penibile, TVR nu l-a difuzat).Era un domn in varsta de aur, firav, foarte simpatic, vorbea inca perfect romaneste, cu un hazliu accent franco-motogan, ne-a facut sa radem in hohote pe toti cati eram la acel dineu, romani si francezi, povestindu-ne cum manca „boti“ si bea vinars, cum vreau motii sa-l … insoare cu fiicele lor „motzotzolles“, cum dormea in iesle, privegheat de rasuflarile blande ale vacilor…”
Iată câteva repere din biografia profesionala a eminentului profesorului Robert Ficheux:
* Membru corespondent (1 iunie 1948) şi membru de onoare din străinătate (9 martie 1991) al Academiei Române.
* Studii superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licenţiat în istorie şi geografie (1919-1920).
* Încadrat, în urma recomandării lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti (1924-1927).
* Teză de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor Apuseni.
* Revenit în România în anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din Bucureşti (până în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă, a fost numit succesor al catedrei lui George Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franţa.
* Între 1927 şi 1996 a publicat nu mai puţin de 27 de cărţi, referitoare la România.
* Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997. Două dintre cărţile lui Robert Ficheux le dau şi azi dureri de cap extremiştilor unguri: „Les Motzi” (Moţii), apărută în 1942 şi „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie” (Români şi minorităţi etnice în Transilvania), apărută în 1990.
* Studii superioare la celebra Universitate Sorbona, fiind licenţiat în istorie şi geografie (1919-1920).
* Încadrat, în urma recomandării lui Emmanuel de Martonne (un alt nume ilustru al geografiei), la Institutul Francez de înalte Studii din Bucureşti (1924-1927).
* Teză de doctorat cu un subiect privitor la studiul geomorfologic al întregului masiv al Munţilor Apuseni.
* Revenit în România în anul 1932, devine secretar general al Institutului Francez din Bucureşti (până în 1935), apoi al Misiunii Universitare Franceze în România. În 1935, la recomandarea lui Emil Racoviţă, a fost numit succesor al catedrei lui George Vâlsan la Universitatea din Cluj-Napoca, unde a predat geografia fizică, până în 1938, când s-a întors în Franţa.
* Între 1927 şi 1996 a publicat nu mai puţin de 27 de cărţi, referitoare la România.
* Distins cu Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer, de către preşedintele Emil Constantinescu, în 1997. Două dintre cărţile lui Robert Ficheux le dau şi azi dureri de cap extremiştilor unguri: „Les Motzi” (Moţii), apărută în 1942 şi „Roumains et minorites ethniques en Transylvanie” (Români şi minorităţi etnice în Transilvania), apărută în 1990.
Acestui om, cvasinecunoscut marelui public, România şi românii îi datorează enorm. Practic, omului de stiinta Prof.dr. Robert Ficheux îi datorăm, in buna masura, argumentele tehnico -demografice si identitare ale romanilor transilvani ,baza succesului de la Trianon privind Marea Unire de la 1918 şi practic ,existenţa ţării noastre între frontierele ei de azi. (Prof,Deak Andrei)
