„Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai prezidentiabil din tara?”
Fara sa vrea, asa cum s-a nascut, de altfel, majoritatea zicerilor in care are dreptate, liderul PSD, Mircea Geoana, a grait un mare adevar. Tremurand tot de teama ca fostul premier Adrian Nastase isi va pune in aplicare intentia de a candida la presedintia Romaniei, Geoana s-a grabit sa-i taie din elan rivalului sau din PSD. Candidaturile la social-democrati nu sunt niste mofturi, i-a retezat Geoana macaroana prezidentiala amicului Naaste. Exista un parcurs al catindarii bine reglementat de statute si norme interne. Sau, cu cuvintele din gurita lui Mircea, care adevar graieste, nu ajunge ca potentialul candidat pesedist sa se uite dimineata in oglinda si sa decreteze despre sine: „mai, am moaca de prezidentiabil”. Desi ii era adresata strict lui Nastase, admonestarea lui Geoana poate fi aplicata cu succes in cazul oricarui alt politician mioritic, cu veleitati prezidentiale sau nu. Ar trebui ca fiecare guster de partid, indiferent din ce gaura politica vine, sa fie intrebat, inainte de a infatisa natiei la televizor: „Alo, domnu’ te-ai uitat in oglinda?”. Cu corolarul: „Tovarasu’, tu te-auzi ce spui?” A doua intrebare este chiar mai pertinenta decat prima. Pentru ca, la capitolul imagine, politicianul roman sta destul de bine, ferchezuit si consiliat de o sumedenie de trepadusi priceputi. Mai rau, mult mai rau se prezinta ceea ce scoate pe gura. Nu neaparat sudalmi si vorbe grele la adresa dusmanului, sectiune la care fiecare incearca sa tina pasul cu presedintele. Ultima prestatie a lui Traian Basescu este, cu un cuvant cum nu se poate mai potrivit in context, graitoare. Ca sa-l determine pe proaspatul interimar Melescanu de la Justitie sa-i faca hatarul si sa trimita Procurorului General lotul de opt demnitari indezirabili Cotrocenilor, Traian Basescu i-a trimis intr-adevar lui Mele o epistola taioasa. Dar inainte de a asterne randurile pe hartia cu antet, a epuizat setul de injuraturi din dotare, in cursul unei conversatii telefonice despre care am auzit doar aluzii. Comportamentul primului om in stat este insa in cord cu tendinta noastra mioritica de a fi un popor eminamente oral. Fiu de nadejde al natiei, politicianul are si el gura la fel de bogata ca orice concetatean fara titluri publice. Vorbeste, vorbeste, vorbeste. Cum prea multa gargara plata plictiseste, simte nevoie sa strecoare si ceva divertisment. Cu doua specialitati principale: injuratura groasa pentru inamic si delir patriotic cand se descrie pe sine si faptele-i marete. La testul oglinzii propus cu inconstienta de Geoana ar trebui inventat si unul care sa-i permita limbutului sa auda ce debiteaza. Ma gandesc la repezeala ca fantana ar fi locul cel mai potrivit pentru ca ambele criterii de autocenzura sa functioneze. Avem oglinda apei si avem si ecoul ghizdurilor. Oratorul se vede si se aude in acelasi timp. Contemplarea si auditia propriei figuri si propriilor spuse l-ar putea eventual trezi la realitate. Unde mai pui ca, daca mitul lui Narcis nu e o gogoasa, s-ar curata prin inecare 99% dintre politicienii indragostiti de propria imagine. Vifor Rotar
