Obiceiuri privind miracolul nasterii
Multe practici si superstitii intrebuintate de stramoasele noastre au disparut, odata cu ele sau cu urmasele lor.
Putine dintre ele au mai dainuit totusi pana la mijlocul secolului al XX-lea si fiind pe punctul de disparitie consemnam cateva (dintre ele).
Femeia in timpul graviditatii trebuia sa se fereasca de a fura sau de a-si insusi niste lucruri apartinand altora, mai ales poame, chiar daca i se facea mare pofta, fiindca un lucru dobandit in acest fel „se va intipari pe corpul copilului”.
De asemenea era sfatuita sa nu priveasca la un om urat sau cu defectiuni fizice, ori la unele animale „ca sa nu nasca un copil schimonosit”.
Daca totusi n-a facut asa i se recomanda sa scuipe si sa zica: „ptiu, ptiu pe tine si nu pe copilul meu”.
In zona Tarii Halmagiului, copilul era scaldat intr-o albie mica din lemn, lungareata, careia i se spunea „ciupa”, adica copilul se „ciupaia” (azi se spune ca i se face „baitã” iar scaldatoarea este construita din tabla sau din material plastic).
Apa pentru scalda noului nascut trebuia sa fie proaspata, scoasa din fantana dupa rasaritul soarelui si inainte de asfintit. 
Dupa ce copilul a fost scaldat apa se arunca in fiecare zi in acelasi loc unde sa nu calce nimeni ca altfel copilul se imbolnavea.
Dupa nastere femeia nu trebuia sa iasa din casa timp de sase saptamani iar cand se ridica copilul din leagan, pentru curatenie sau ca sa fie hranit, leaganul nu trebuia sa ramana gol ci se punea in el, in locul copilului, un obiect din casa, ca sa „nu-i ia locul strigoaiele”.
La copil nu trebuia sa priveasca nimeni cu prea mare atentie ca sa nu-l „deoache” iar daca totusi a privit trebuia sa scuipe spre el si sa spuna: „sa nu se deoache”.
Dupa nastere mamei copilului i se aducea mancare: cafea cu lapte, placinte, prajituri, fripturi ori fructe de buna calitate si la plecare se puneau pe leaganul copilului bani „ca sa nu-i ia somnul”.
Azi se aduc copilului hainute noi si se pun bani pe leagan sau, pe pieptul copilului.
Iza M.
