Obiceiuri de Sfantul Toader
Sfantul Teodor (Santoader) este o sarbatoare cu data mobila, care este celebrata in prima sambata a Postului Pastelui, care anul acesta incepe in 10 martie. Era prilejul pentru tinerii necasatoriti sa aiba intreceri calare. In credinta populara, Sfantul Toader are puterea de a se transforma in cal. In aceasta zi erau interzise muncile feminine; pentru respectarea acestei sarbatori, Santoader le oferea acestora unul dintre apanajele frumusetii: par bogat si lung. Pentru a obtine acest lucru, fetele se spala pe cap cu apa in care au pus fan din ieslea cailor.
Spalarea capului
Toata lumea, dar mai ales copilele si femeile mari, trebuie sa se scoale cu noaptea in cap in dimineata zilei de San Toader si sa-si spele parul inainte de a rasari soarele, deci inainte de a-si scoate San Toader caii la pascut. Daca fac asa, se spune ca vor avea motive de bucurie, caci: „Cresc cozile fetelor/ Cat cozile iepelor/ Pletele flacailor,/ Cat coamele cailor”.
In apa pentru acest spalat se pune cenusa, iar credintele spun ca duhurile vor veni si se vor racori cu aceasta apa. Se mai adauga in ea multe ierburi frumos mirositoare, fan, busuioc, menta, cimbrisor, leustean, hamei, zmeurica – si asta nu doar pentru cresterea parului, ci si ca fetele sa fie totdeauna frumoase si imbujorate, atragatoare ca florile. In aceasta apa se pune si un ban de argint (ca sa se faca pielea ca argintul) si chiar lapte de iapa. Unele fete merg in padure, in seara dinspre San Toader, cu o bucata de paine si sare. Pun bucata de paine jos, langa un copac, si spun: „Eu te sorocesc/ Cu paine si sare./ Iar tu soroceste-ma/ Cu cinste si dragoste/ Si cu curatenie”. Apa care ramane de la spalatul pe cap trebuie sa fie turnata la ieslea cailor, pe o tufa de trandafiri sau pe proptelele unui gard. Cand o toarna, fetele zic: „Cate proptele sunt la gard,/ Atatia petitori sa-mi vie”.
La San Toader se facea si „alegerea cailor”. Cursele de cai au fost introduse in Tarile Romane pe vremea lui Constantin Brancoveanu.
