Oare sa nu le dai si putina dreptate?
Nu sunt dinamovist, dar aseara am tinut cu „ai nostri”, pentru ca suntem, si ei, si eu, romani.
Nu sunt multumit de rezultat si asta este de inteles.
Nu sunt multumit nici de invazia terenului de catre spectatori, de catre suporterii dinamovisti, actiune care va avea repercursiuni, nu numai asupra echipei din Stefan cel mare, ci asupra intregii imagini a fotbalului romanesc si, implicit, a tarii.
Dar cine a urmarit meciul a putut sa nu se astepte la altceva decat la victoria cehilor.
Si cum putea fi altfel decat asa, cand tu vii sa ai pretentii, cand ai in teren tot felul de fosile. Caci asa ceva a prezentat Dinamo aseara. A fost de parca ai fi pus un dinozaur la comanda unei nave cosmice.
Ca jucator poti trai prin carciumioare din ce ai fost odata, dar asta nu mai tine pe teren. Nu incep sa enumar frosilele, ele s-au aratat incepand din campionatul trecut. Si si-au aratat adevarata valoare si aseara, cand nu au avut decat o singura ocazie in 86 de minute, caci meciul atunci s-a terminat.
Nu eu sunt marele mahar la Dinamo ca sa-i hotarasc soarta prin oamenii alesi, finantatori, sforari etc, dar ceva trebuie facit.
Ma pune pe ganduri rabufnirea suporterilor. Daca ar fi fost zece, douazeci, cincizeci, hai, mai treaca, mearga. Dar au fost cateva sute, care au rupt gardurile si au invadat terenul, nu ca sa se rafuiasca cu arbitrul, nu ca sa ii vaneze pe jucatorii cehi, ci ca sa-i pedepseasca pe jucatorii echipei la care tin, poate, mai mult ca la gramezi de alte lucruri in viata. Si asta pentru ca acei jucatori nu si-au facut treaba pentru care sunt platiti si din banii lor, ai suporterilor.
Si poate nu conteaza ca au fost printre ei destui huligani cu anumite frustrari si care aici, la gramada, se simt tari si mari. Aseara, printre rasculati, au fost probabil destui dintre cei care, iubind o idee vehiculata fantezist teoretic de conducatorii dinamovisti, au sperat si in rezultate, insa rezultate nerealizate.
In acest sens ma gandesc: oare sa nu le dai si putintica dreptate?
Sunt poate firi carora le ajunge mai repede cutitul la os si se apuca sa-si strige durerea, tocmai in acest fel si in aceste locuri. Si, repet, nu au fost doar cincizeci sau o suta. Chiar si atatia, din cei care au invadat terenul, nu pot fi cu totii huligani.
Insa aceasta prestatie slaba a unei echipe de fotbal pe teren ma duce cu gandul la alte echipe, din viata cotidiana, care, printr-un slab management, nu sunt in stare sa-si faca treaba. Iar acest lucru poate deveni ingrijorator intr-o perspectiva de navala in teren cand cutitul ajunge la os.
Dan Bota
