O. Știreanu – „Fasolea din munţi“
„Fasolea din munţi“ este titlul unui editorial scris de Ocravian Știreanu și publicat pe eazi.ro. În editorial, autorul scrie că:
„Dl. Iohannis a gratulat din nou naţiunea cu un zâmbet larg, transmis duminică de pe culmile munţilor şi ale patriei. Cam în acelaşi timp, la poarta fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, se petrecea unul dintre cele mai abominabile gesturi care se pot imagina în spaţiul public.
Chiar în ziua în care fostul preşedinte împlinea 89 de ani, nişte personaje care se bucură de susţinerea deschisă a dlui Iohannis s-au dus la locuinţa lui Ion Iliescu şi au urlat la megafoane tot felul de injurii şi ameninţări dintre cele mai odioase. Un episod de o jenă cumplită pentru oamenii cu bun simţ care au mai rămas în această ţară – inclusiv adversari politici tradiţionali ai fostului preşedinte – şi care nu pot rămâne indiferenţi atunci când zoaiele din gândirea unor paria ai societăţii inundă spaţiul public.
Episodul nu este unul izolat. Ion Iliescu a mai avut parte de aniversări în care tot felul de mărieşi adunaţi de prin speluncile mahalalelor politicii i-au pus la poartă lumânări aprinse, însoţite de un întreg arsenal de „urări” sinistre, de care pot fi în stare doar nişte suboameni.
Dar problema nu mai este demult a modului în care o societate ştie să se raporteze la unul dintre liderii săi istorici, Ion Iliescu imunizându-se prin forţa lucrurilor şi cu timpul la atacurile netrebnice ale unor asemenea specimene.
Problema esenţială nu mai este, prin urmare, aceea că un om ajuns la o vârstă venerabilă este supus unor asemenea agresiuni revoltătoare, şi chiar de ziua lui de naştere. Problema de fond, indiferent despre cine ar fi fost vorba şi dincolo de orice politică, este a caracterului celor care ar trebui să apere minimele valori de morală şi de bun simţ, prin care o colectivitate civilizată se poate distringe de o hoardă sălbăticită.
În ultimii ani, ţara a fost fulgerată tot mai des de agresiuni în public dintre cele mai condamnabile. Dl. Iohannis a tăcut de fiecare dată. N-a scos niciodată un singur cuvânt de dezavuare a celor mai grosolane mizerii petrecute în spaţiul public. Mai mult decât atât, organizaţia din care provin aceşti agresori este una a copiilor săi de suflet, a celor în mijlocul cărora cobora cu vestă antiglonţ pe sub pufoaica roşie pentru a-i încuraja să dea cu bâta în regulile democraţiei, în dreptul majorităţii de a conduce, în politica guvernului şi în adversarii politici. (Sugestiv este şi că distina Primă Doamnă chiar aplauda de după perdea o astfel de manifestare ilegală, ce defila cu mândrie revoluţionară pe sub fereastra uneia dintre cele 6 case ale sale).
Dl. Iohannis a comis grave încălcări ale legii şi ale Constituţiei. Nu este cazul să facem acum o analiză a lor. Nici să insistăm pe realele dificultăţi pe care domnia sa le are în a citi un text, darmite să-l mai şi înţeleagă, mai atunci când e vorba despre vreo decizie a Curţii Constituţionale sau de un raport documentat de Ministerul Justiţiei. Domnia sa nu are nicio vină pentru acest tip de handicap cultural. Şi nici pentru vocabularul fatalmente limitat la maximum 200 de cuvinte, pe care le foloseşte obsesiv şi la care se întoarce mereu, ca la un castravete, indiferent la ce eveniment s-ar afla: penalii, dragnea, corupţia, inculpatţii, dragnea, puşcăria, justiţia, cătuşele, PSD, vulnerabilitate, procurorii, riscuri, incapabilii, justiţia, penalii, corupţia, dragnea… cam astea sunt cuvintele pe care dl Iohannis le recită ori de câte ori iese la vedere, cu intonaţia unei poezii ca pentru pomul de Crăciun…În restul timpului, zâmbeşte larg de prin munţi, arătându-ne o dantură impecabilă ca o fasole albă proaspăt ieşită din teci… Şi tace, tace, şi zace într-o hăhăială tăcută, fiind impasibil la ceea ce este cel mai grav în societatea românească.
Dlui Iohannis i se pot înţelege şi ierta multe, pentru că de unde nu e nici Dumnezeu nu cere. Dar de un singur lucru nu va scăpa la judecata istoriei: de răspunderea imensă pe care o are faţă de fascizarea ţării. În România pufăie nişte samovare fascistoide, dacă nu fasciste de-a dreptul. Scările Ministerului Justiţei sunt acoperite cu vopsea roşie şi cuţite înfipte. S-a întîmplat de câteva ori. „Semnifică sânge!”, avea să explice relaxat unul dintre autori. Demnitarii sunt agresaţi în plină stradă, ca hoardele de aurolaci ce se agaţă noaptea de buzunarele străinilor rătăciţi prin centrul vechi…Preşedintele Curţii Constituţionale este atacat în scara blocului, unui alt lider politic i se aruncă gunoaie în curte şi i se acoperă gardurile cu lozinci ameninţătoare, altuia i se vopsesc pereţii casei cu graffiti …Parlamentul este invadat de rinocerii care „salvează România”, grohăind pe unde apucă tot felul de vorbe de neînţeles, precum în piesa lui Ionesco…Ei anunţă că, dacă vor veni la putere, vor umple puşcăriile de pesedişti…Impostura şi incultura sunt reginele Străzii, care vor să dicteze regulile dincolo de orice vot şi orice alegeri…Propaganda fascistoidă este în călduri, ideologul Flegmei inventează zeiţe ale cătuşelor, artistul Hârtiei igienice ne inundă urechile…Mitingurile ilegale au devenit un mod de viaţă al Capitalei şi al câtorva oraşe, jandarmeria este admonestată de la cea mai înaltă tribună a ţării, de prioritate şi încurajări şi îndemnuri la anarhie se bucură proletariatul gulerelor albe şi lumpenul catacombelor gri, mărieşii sunt invitaţi la tribuna de onoare a centenarului Unirii…
Faţă de toate aceste stări de lucruri, dl Iohannis tace. Iar cu unele este chiar complice. Nu ştie istorie – putem înţelege. Dar ar trebui să afle că şi în Germania anilor ’30 lucrurile au început cam la fel. S-a găsit unul deştept care le-a arătat celor frustraţi cine sunt vinovaţii de starea în care decăzuse ţara după război, de criza economică şi de toate relele din viaţa lor. Doar le-a arătat direcţia şi le-a pus un pistol în mână. Restul au fost detaliile – cu spargerea vitrinelor, vopsirea caselor cu steaua în opt colţuri, vandalizarea magazinelor şi toate celelalte, până la soluţia finală. Să nu ştie dl. Iohannis toate acestea? Acum, domnia sa indică direcţia, afirmând pe toate cărările şi în toate poziţiile, că răul sunt Dragnea şi PSD, pesediştii şi Dragnea, Dragnea şi pesediştii…Dar dacă vor apărea şi pistoalele? Sau doar cuţitele? …Şi după ce-l vor lichida pe Dragnea, cine urmează? Pentru că absolut toţi liderii PSD din ultimii 30 de ani (cu o singură excepţie, ce ţine de partenerul strategic) au făcut puşcărie, sunt pe cale de a o face sau, cel puţin, au nişte dosare penale…
Câţi pesedişti va trebui să intre la puşcărie, pentru ca dl Iohannis să aibă ţara la picioare şi „guvernul lui”? Există un plan de arestări, precum are miliţia pentru amenzi?
Repet – problema nu este că victimele de acum ale acestei agresivităţi toxice sunt Ion Iliescu sau Dragnea sau Dorneanu sau Iordache sau ceilalţi lideri pesedişti. Nu numele celor agresaţi contează, ci tendinţa extinderii acestui tip de agresiuni.
Să nu vadă dl Iohannis că germenii (nu germanii) anarhiei se adună treptat în veritabile samovare ale ciumei verzi, care sunt puse periodic la fiert, noaptea, prin pieţele publice? Şi să nu ştie că va fi prea târziu când pufăitul acestora se va transforma în locomotive?
Poate că nu ştie atâta istorie, dar câteva lucruri le putea afla măcar din biografia Grupului Etnic German, despre a cărui moştenire (doar patrimonială, sperăm!) se pare că nu este chiar străin.
Nimeni nu-i cere să renunţe la vocabularul său anti-PSD, nici nu cred că ar mai putea asimila ceva. Poate să tot ceară demisia Guvernului de două ori pe zi, ca ampicilina, şi să strige la penalul Dragnea cu fiecare respiraţie în public. Să-şi ţină aceste melicuri cât o vrea, pentru că de atâta se arată în stare, n-are altă vocaţie, n-are viziune, n-are absolut nicio calitate de om de stat.
Dar, în paralel cu mendrele pe care şi le face cu penalii, marea sa obligaţie este să spună „Stop!” ciumei verzi care începe să ne inunde vieţile! Măcar o dată să spună asta:„Stop anarhiei, pregătiţi-vă pentru vot!”. Credeţi că frumoasa sa dantură etalată din munţi i s-ar sterpezi?
De atacurile sale politice îl va ierta votul, dar de complicitate la fascizarea ţării nu-l va ierta nimeni.
