O posibila explicatie a unei manevre-soc: mar otravit de la Germania pentru Macron
Cancelarul german Olaf Scholz, premierul spaniol Pedro Sánchez şi cel portughez António Costa au semnat împreună un articol publicat ieri în mai multe cotidiane europene, printre care Le Monde şi El Pais, în care le cer francezilor ca la al doilea tur al alegerilor prezidenţiale din Franţa să voteze ‘‘candidatul democrat”, pentru că aceste alegeri sunt ”critice” şi trebuie apărate ”valorile europene’‘.
Fără să-i numească explicit pe cei doi candidaţi, Emmanuel Macron şi Marine Le Pen, cei trei şefi de guvern au sugerat evident în apelul lor un vot în favoarea celui dintâi, transmite Agerpres, citînd marile agenții de presă ale lumii.
”Alegerea cu care se confruntă poporul francez este crucială pentru Franţa şi pentru fiecare dintre noi în Europa. Este alegerea între un candidat democrat care crede că Franţa este mai puternică într-o UE mai puternică şi autonomă, şi o candidată a extremei drepte, care se alătură deschis celor care atacă libertatea noastră şi democraţia noastră”, notează în articol Scholz, Sanchez şi Costa.
”Avem nevoie de Franţa alături de noi (…) O Franţă care apără valorile noastre comune, într-o Europă în care noi ne recunoaştem, care este liberă şi deschisă către lume, suverană, puternică şi generoasă deopotrivă”, insistă cancelarul german şi premierii spaniol şi portughez.
Să o luăm metodic.
Ne amintim că, în 2014, Klaus Iohannis anunța după victoria în alegeri că primise în campanie o scrisoare de încurajare de la Angela Merkel, pe care refuzase, însă, să o dea publicității tocmai pentru a nu-și crea un avantaj incorect față de adversari. Dacă pînă și standardele scăzute ale politicianului Iohannis au dus la această atitudine, ce să mai spunem de gestul unor înalți politicieni europeni care scriu nu unui candidat preferat, ci direct unui popor, îndemnîndu-l să voteze într-un anume fel?
Să vedem, însă, ce părere are Macron însuși despre asemenea manevre.
”Vor fi tentative de a ingerinţă ale Turciei la alegerile prezidențiale din 2022” denunța el, ritos, anul trecut, în martie, la postul France 5. Să mai spunem că Recep Erdogan fusese acuzat de ingerinţă electorală în Germania, în 2017, când le-a ceruse alegătorilor germani de origine turcă să voteze împotriva partidului Angelei Merkel.
Macron și Merkel, deci, erau în trecut de părere că un lider străin care îndeamnă fie și pe ai săi conaționali dintr-o țară să voteze într-un anume fel încalcă normele democrației și ale bunului simț, ba chiar constituie un pericol menit să pună în discuție relația cu țara condusă de acel lider.
Iată că avem acum un gest halucinant, prin care premierul celei mai mari țări europene, secondat de doi mai mărunți, agățați, cum spuneam, mai mult de acoperire, se amestecă fățiș în alegerile altui stat, cu doar 72 de ore înaintea scrutinului.
Olaf Scholz își dorește foarte mult victoria lui Emmanuel Macron, ar fi marea concluzie. Atît de mult încît face rabat de la normele elementare ale politicii și ale democrației.
Dar dacă nu e chiar așa?
Am mai scris și altădată despre fabuloasa manevră prin care echipa americană de campanie a președintelui bolivian Gonzalo de Lozada i-a asigurat, în 2002, un nou mandat, deși se plasa nu mult înaintea alegerilor pe locul 4 în sondaje. Iar una dintre loviturile de excepție a fost dată în felul următor: cineva din echipa americană a rugat un apropiat din Departamentul de stat american să adreseze o rugăminte specială către ambasadorul american din Bolivia. Iar acesta nu a putut refuza. Așa că a ieșit prompt cu un interviu în presa boliviană în care îl lăuda copios pe marele adversar al lui Lozada. Urmarea nu era greu de intuit: o țară profund anti-americană, Bolivia l-a abandonat rapid pe contracandidat și a apelat tot la conservatorul Lozada.
Nu altul ar putea fi efectul – voit sau nu – al amestecului lui Scholz în favoarea lui Macron.
Deși noi am paria că voit.
Simpatia francezilor pentru germani nu a fost niciodată prea mare, iar ultimii ani arată o scădere accelerată.
Un sondaj IFOP (Institut Français d’Opinion Publique) pentru Fundația Jean-Jaurès și Fundația Friedrich-Ebert arăta, nu demult, o scădere a simpatiei franceze cu privire la nemți: dacă în 2012 unul din 5 francezi avea o „imagine foarte bună” asupra Germaniei, în 2020 cifra scăzuse la doar 8%.
Tensiunile franco-germane la nivel european sunt de mult știute și considerate o vulnerabilitate a politicii europene. Dar, cel mai important aspect, presa occidentală și analiști de prestigiu au remarcat întreg anul trecut că ieșirea din scenă a Angelei Merkel și intrarea lui Olaf Scholz, dublate de eventuala realegere a lui Macron, ar reprezenta ocazia perfectă pentru Franța de a elimina Germania de la butonele principale ale conducerii UE.
Dincolo de asta, mai există doua chestiuni majore: Germania are o relație foarte bună – și extrem de criticată mai ales în prezent – cu Rusia lui Putin și s-a opus îndîrjit unor sancțiuni prea dure pentru Kremlin ori livrării de armament ucrainenilor.
În spatele lui Macron adastă, pe de altă parte, Casa Albă, interesată de distrugerea relației dintre UE, dar mai ales Germania, și Rusia lui Putin.
De ce ar vrea Germania să iasă președinte al Franței Macron și nu Le Pen, care, ca și germanii, are o părere ceva mai puțin aspră despre relația cu Rusia?
De ce ar vrea Germania să iasă președinte un politician care ar putea micșora dramatic influența Berlinului la Bruxelles?
De ce ar vrea Germania un președinte care insistă cu crearea unei armate europene, ceea ce ar obliga Berlinul să bage în armament sutele de miliarde pe care le-a economisit în ultimele decenii grație existenței umbrelei NATO? Și tot așa…
De dragul ”valorilor occidentale”, ale ”democrației” șamd?
Să fim serioși.
Articolul-manifest al lui Scholz a fost făcut mai mult ca sigur ca să atîrne de picioarele lui Macron și nu ca să-i sufle vînt în pînze.
În treacăt să punctăm o frază-cheie din text, la adresa lui Le Pen și a susținătorilor săi: ”Ei au copiat atacurile împotriva minorităţilor şi diversităţii. Ei împărtăşesc visul lui Putin al unei naţiuni uniforme”.
Ori, se știe foarte bine că marea problemă a francezilor este, de ceva ani încoace, imigrația scăpată de sub control, în special din zona islamică; de altfel, scăderea simpatiei francezilor pentru germani în ultima vreme, conform unor analiști de top, e cauzată de încurajarea de către regimul Merkel a migrației din Orientul Mijlociu, după 2015.
Cum să stimulezi votul pro-Macron insistînd pe exact spinoasa problemă a imigrației, punct major în discursul Marinei Le Pen?
Și de ce doar trei lideri europeni cer realegerea lui Macron? De ce nu s-au mobilizat mai mulți, eventual toată UE? Doar Germania plus două anexe de ochii lumii simt marele pericol Le Pen?
E prea devreme să se fi cuantificat sociologic impactul articolului de ieri al lui Scholz la electoratul francez. Dar sunt șanse mari, în opinia noastră, ca el să fie doar un măr otrăvit oferit actualului președinte francez.
Bogdan Tiberiu IACOB
Sursa: inpolitics.ro
