O lecție exemplară, irepetabilă…
Planeta a reacționat, în felul ei… A decis, acum vreo trei luni, să facă asta…ca un fel de reacție la tensiunea acumulată, la vorbe și acțiuni necontrolate, la amenințări și turbulențe, la strânsoarea cercului, care devenise dureroasă, nu doar la ecuator…
A fost un fel de răspuns la ceea ce se întâmpla cam peste tot. Răspuns la amenințările care veneau de pe toate meridianele și paralelele, din adâncimile scufundate în beznă, dar care erau brăzdate, mai nou, de scântei, din pădurile de nepătruns, unde se auzea acum, ciudat, zornăit metalic, ca un ecou venit de departe sau nu, dar chiar și din împrejurimile ei, mai aproape de Marte sau de Lună, acolo unde se planificaseră răzbunări galactice.
Terra, ca un organism viu, în stare să suporte mofturile unor miliarde și miliarde de organisme insignifiante, a răbufnit, în felul ei…
Și a pus la punct o lecție… Una vie, ca și mișcarea ei în jurul soarelui, una care să ne amestece pe toți în lugubra retortă a pandemiei și să ne arate cât de neînsemnați și fără de putere suntem… Indiferent de zornăit, de sclipiri metalice, de șuierul invențiilor, de ceața toxică, pe care omul era gata să le pună pe tapet și să înăbușe totul…
Planeta noastră a reacționat, ca măsură disperată, ne-a luat, ne-a amestecat pe toți într-o uriașă incintă, de unde, ca la loterie, au scăpat cei mai puternici. Am fost un fel de ființe neînsemnate, readuse la starea inițială, dacă vreți, un fel de…viruși, care până atunci își făcuseră de cap…
Și Terra a reacționat… Poate cu destulă blândețe, față de ceea ce pățise, înconjurată și amenințată până atunci…
Cine va ieși din această încercare, va trăi altfel, poate într-o altă lume, cu alte idei și păreri, cu alte aspirații și gânduri… Sau, cel puțin așa ar trebui să se întâmple…
Poate că noi toți, cei care vom scăpa din această încleștare, vom avea altă speranță, altă comportare, alte aspirații și puteri, atunci…
Ca să scăpăm însă, ar trebui să luăm exemplul Planetei Pământ, pentru care devenisem niște… viruși, în stare să-i amenințăm existența. Și, culmea, propovăduiam asta, neîncetat, cu orice prilej, oriunde și oricând…
Ar trebui să învățăm din asta și să încercăm să ne debarasăm de amenințarea care ne pândește pe noi toți, acum…. exact cum a făcut Terra, când s-a simțit atât de vulnerabilă, în calea puhoaielor necontrolate, care se credeau imbatabile…
O lecție mare, adevărată, dar care, ATENȚIE, ar putea fi… irepetabilă
D.D.
