O descoperire arheologică epocală situează România pe harta comunităților antice timpurii
Un sit arheologic de o importanță covârșitoare pentru cultura Cucuteni a fost dezvăluit de arheologi în nordul Moldovei, care precedă așezările moderate din respectiva cultură.
Noua structură descoperită sugerează existența unui sat străvechi, ocupat acum 6000 de ani de o comunitate de agricultori și păstori, care funcționa însă fără o ierarhie socială, ci pe baza principiului egalității între păturile sociale, un fel de socialism timpuriu.
Dacă realizăm o paralelă cu culturile mesopotamiene ale timpului, putem încadra temporal colectivitatea descoperită în Moldova în perioada ocupată în Orientul Apropiat de cultura Obeid, până la Uruk-ul Timpuriu, care au urmat culturii Halaf.
Orașe gigantice pentru acea vreme din Anatolia și centrul Mesopotamiei, chiar anterioare acestei perioade, precum cel de la Chatal Huyuk, sau așezări și mai vechi precum cea de la Gobekli Tepe, acum 8000-9000 de ani dețineau același tip de conducere absolut colectivă, precum cea evidențiată de situl arheologic din nord-estul țării noastre.
În Mesopotamia diferențierile și stratificarea socială au survenit abia în timpul Uruk-ului Târziu, când s-au conturat ierarhii determinate de meserii, apoi de funcții administrative în temple.
Structura descoperită la Stăuceni relevă existența unei săli clădită pe stâlpi de lemn, cu podea din lut, care servea pe post de loc de adunare a obștii care lua decizii după un mecanism democratic arhaic, un fel de echivalent al căminului cultural comunal de astăzi, însă impresionează prin anvergura sa, similară celei a celebrelor temple din Uruk-ul antic timpuriu.
Elitele s-au dezvoltat mai târziu în comunitățile de pe teritoriul țării noastre, mod de organizare care a fost necesar în momentul genezei conflictelor între comunități, liderii devenind indispensabili în vreme de război.
O descoperire spectaculoasă făcută în nord-estul României atrage atenția comunității științifice internaționale și ar putea schimba radical modul în care înțelegem organizarea primelor mari comunități umane, conform Știri pe Surse. Arheologii au scos la lumină o mega-structură veche de aproximativ 6.000 de ani, care nu pare să fi aparținut unei elite sau unui lider, ci ar fi fost folosită de întreaga comunitate.
Descoperirea a fost făcută în situl de la Stăuceni–Holm, unde cercetătorii au identificat o structură impresionantă, cu o suprafață de aproximativ 350 de metri pătrați.
Dimensiunea este neobișnuită pentru acea perioadă, în condițiile în care locuințele din zonă aveau, în mod obișnuit, între 70 și 120 de metri pătrați.
Clădirea se află într-o poziție strategică, chiar lângă ceea ce ar fi fost intrarea principală în așezare, un detaliu care sugerează că avea un rol important pentru întreaga comunitate, scrie cotidianul citat anterior.
În schimb, au fost identificate o fundație solidă, cu urme de stâlpi de susținere, și un podea groasă din lut, ceea ce indică o construcție durabilă, dar cu o funcție diferită.
Această combinație i-a determinat pe cercetători să ia în calcul o ipoteză neașteptată: clădirea nu era o locuință, ci un spațiu comun, potrivit unui studiu științific publicat de Phys.com și preluat de publicații din întreaga lume, relatează cotidianul menționat.
O civilizație fără conducători?
Descoperirea intră direct într-unul dintre cele mai controversate subiecte din arheologie: modul în care erau organizate comunitățile din cultura Cucuteni–Trypillia, una dintre cele mai avansate civilizații din Europa preistorică. Această cultură, care a existat între anii 5000 și 3500 î.Hr., este cunoscută pentru așezările sale mari și bine organizate.
Cu toate acestea, până acum nu au fost descoperite dovezi clare ale existenței unor conducători, cum ar fi palate sau morminte bogate.
Noua structură descoperită în România ar putea oferi o explicație: puterea nu era concentrată într-o elită, ci gestionată colectiv.
„Mega-structura pare să nu fie necesară pentru o locuință obișnuită, dar, fiind un element recurent în siturile Cucuteni–Trypillia, este cel mai bun candidat pentru un spațiu de guvernare comunitară”, au explicat autorii studiului.
Potrivit cercetătorilor, clădirea ar fi putut funcționa ca o sală de adunare, unde membrii comunității luau decizii, organizau activități economice sau desfășurau ritualuri.
Dacă ipoteza se confirmă, ar însemna că aceste comunități reușeau să se organizeze fără un sistem clasic de conducere, bazat pe lideri sau elite, potrivit Știri pe Surse.
Libiu Dan Mateescu
