Nurnberg – fals ghid de calatorie (2)

Nurnberg – fals ghid de calatorie (2)

0 99

Anul acesta – de fapt, anul trecut – contactul cu Occidentul l-am facut prin intermediul ferestrei de tren. Imediat ce treci granita pe la Curtici si noaptea incepe sa se destrame, chenarul de bezna ce tinea pana atunci loc de geam incepe sa se coloreze cu nuantele inghetate ale pustei unguresti.


Inclinul Occidentului


Dintr-un reflex greu de ignorat, orice deplasare in afara este subminata de amintiri livresti. Locuri pe care le descoperi poate in premiera ti-au ramas in minte din aventurile de hartie ale cartilor citite, care-au pomenit intr-un fel sau altul de zisele meleaguri. In plus, cand pleci de-acasa nu pornesti doar ghiftuit cu lecturi, ci mai ales saturat de prejudecati. Despre tot soiul de imperfectiuni de care sufera occidentalul in ochii tai de estic macinat de complexe de inferioritate. Daca la astea se mai adauga si nitica instructie, nici ca poti gasi gasi manual de orientare turistica in psihologia occidentalului mai bun decat ”Declinul Occidentului” de Oswald Spengler.


Anul asta, insa, am simtit placut si ergonomic Inclinul Occidentului. In fotoliul comod al lui ICE 21, expresul care leaga Viena de inima Germaniei. Desi nu este nici pe departe ultimul racnet al tehnicii pe calea ferata, supertrenul se inclina extrem de elegant in curbele ce urmaresc sinuozitatile Dunarii si Oderului. Hotarat lucru, Spengler n-a mers niciodata cu trenul asta.


Metafora locuirii germane


Sate aliniate, tot mai riguros pe masura ce te apropii de Austria si Germania, anunta un raport prietenos cu geometria, necunoscuta in Romania. Casele se aseaza cuminti de-a lungul unor linii dulci dar ferme, care impart spatiul locuibil in raporturi ce tind spre perfectiune pe masura ce te apropii de zona germana.


N-o fi geamul compartimentului cea mai buna interfata a civilizatiei Vestului, dar asigura un acces comod la peisaj. Iar cel rural sau urban, atat cat se lasa vazut din fuga trenului, vorbesc explicit despre o stiinta a locuirii, cultivata pana in cele mai aparent insignifiante detalii. Vesticii stiu pur si simplu sa habiteze si au un cult pentru spatiul in care vietuiesc si pentru geometrizarea caruia au dezvoltat manii vindecate de exces. Cu exceptia incarcaturii exotice si spirituale ce imbiba civilizatia japoneze a gradinii, curtea unei resedinte austriece sau germane este acelasi elogiu adus miniaturii si ordinii.


Ore intregi mi-au defilat prin fata ochilor palcuri de case aciuate la poalele cate unui deal sau urcate discret pe coama unei coline. Mangaindu-le acoperisurile cu privirea nu risti sa-ti destrami irisii in muchii ascutite, turnulete-pagoda sau foisoare tuguiate de inspiratie tiganeasca. Dupa a treia localitate, stiam deja care este diferenta dintre un grup de case austriece si o mana de vile romanesti si de ce ultimele se afla in raporturi de dusmanie cu natura, care pare aceeasi in Franconia ca si pe Valea Prahovei.


Arhitectii, niste tapinari cu studii


In primul rand, casta arhitectilor de sange german pare cu adevarat o ghilda ariana in comparatie cu ordinul omolog din Romania. Daca nu cumva sunt niste supraoameni. Numai asa ar putea sa negocieze cu inchiaburitul mioritic, care intelege prin casa o hardughie cu 3 etaje si 18 camere. Vilele spatiului german sunt cochete, modeste si se integreaza perfect si natural in ambient. Orice trei ciumeti de Romania care se invecineaza pe aceeasi coama de deal comit cu siguranta un viol in grup. Victima este intotdeauna natura, care iese sangerand din orice contact cu apropitarul roman, dornic sa se labarteze locativ imediat ce a furat indeajuns ca sa-si comande o casa.


Comanditarul ignorant nu este insa singurul vinovate pentru dezastrul pe care si-l va aseza la temelia viitoarei case. Campaniile ecologice de salvare a naturii romanesti l-au scos pe tapinar principalul vinovat pentru masacrul padurii. Pe taietorul de copaci il condamna toate sloganurile care apara aurul verde. Nimeni nu s-a gandit ca arhitectul cupid, cu clientela din randul manelistilor economiei si miliardarilor de carton, ar trebuie condamnat mai abitir pentru ororile pe care le planteaza pe dealurile rezidentiale. Dusmanii naturii nu trebuie neaparat sa se indeletniceasca cu defrisatul. Marii ucigasi de paduri sectioneaza copacii la planseta. Aseptic si cu diploma.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.