Nu vine furtuna.
Furtuna deja a început!
Nu mai vorbim despre o criză. Vorbim despre începutul sfârșitului.
România nu mai este un stat în declin, ci un teritoriu care își pierde mintea, direcția și instinctul de supraviețuire. Iar primul simptom al acestei prăbușiri se vede limpede: în ochii unei generații rătăcite, aruncată în față ca scut pentru luptele murdare ale altora.
Tinerii apără astăzi cu fanatism exact structurile care îi vor strivi. Pun umărul, fără să clipească, ca Justiția să fie confiscată total de cea mai toxică entitate politică a momentului, USR.
În mintea lor, Justiția nu trebuie să judece, ci să condamne instant pe oricine îndrăznește să se opună Sistemului marxist care vine peste noi.
Priviți aroganța mahalagioaicei de la Mediu, instalată în Tribuna Parlamentului, cu ce tupeu lătra. Asta ne asteaptă.
Acolo e viitor Justitieil: un Beria pregătit să calce totul în picioare.
Tineretul nu mai este viitorul. A devenit o armată de sacrificiu, un mecanism rece de presiune, o mulțime amorfă care nu își mai recunoaște interesele. Marșează spre abis, convinși că merg spre progres. Nu ei au săpat groapa, dar ei vor fi primii care o vor umple.
Pe străzi nu se aud proteste.
Se aude ecoul unei hipnoze colective: slogane mecanice, lozinci fără conținut, certitudini împrumutate de la influencerii sistemului.
O orchestră sinistră în care emoțiile sunt arme, iar gândirea devine un lux.
Cât de idioti pot fi daca se lasa influentati de un montaj Recorder fătat in laboratoarele Serviciilor.
Cred ei ca securistii de la Recorder se plictiseau, deodată au avut o revelatie si vor sa arate mujicilor adevarul despre Justitie
Exact cum minerii au fost folosiți ca o bâtă împotriva propriei țări, tinerii sunt folosiți azi ca decor pentru legitimarea unor agende ostile națiunii.
Și, ca și minerii, sunt convinși că fac un act de eroism.
Minerii nu știau că în timp ce loveau cu bocancul trupurile bucureștenilor, soarta lor era deja decisă: mine închise, șomaj, disperare.
Tinerii nu înțeleg că România va intra în dezmembrare, în șomaj masiv și, poate, în trimiterea lor pe front.
În timp ce infrastructura crapă, alegerile sunt anulate, taxele explodează, apa lipsește, împrumuturile cresc amețitor și statul se destramă bucată cu bucată, tinerii nu aud sirena.
Nu simt tremurul din temelii.
Nu simt mirosul fumului care iese din zidurile unei țări ce se pregătește să cadă în genunchi.
Nu reacționează pentru că nu mai văd.
Nu mai văd pentru că nu mai gândesc.
Nu mai gândesc pentru că altcineva gândește în locul lor.
Asta este dimensiunea apocaliptică a momentului:
O țară care își pierde generația tânără nu își pierde doar viitorul, își pierde și ultima posibilitate de salvare.
Tinerii nu doar că îngroapă România.
O fac fără să știe.
O fac în numele unor cauze care nu sunt ale lor.
O fac convinși că sunt de partea binelui, în timp ce prăpastia se deschide sub picioarele lor.
Iar România, cu tot ce a mai rămas din ea, stă pe marginea hăului, ținându-și respirația, în timp ce o generație o împinge, nu din ură, nu din dorință, ci dintr-o orbire perfect orchestrată.
Autor: MARIA Cristea
Sursa: facebook.com
