„Nu mă aștept ca un tembel ca Orban și un cap de piatră ca Iohannis să înțeleagă lucrurile astea.”
Nu mă aștept ca un tembel ca Orban și un cap de piatră ca Iohannis să înțeleagă lucrurile astea. Deși le-au trăit. Dar nu s-a lipit nimic de ei. Comunistă sau nu, România ante 1989 era un stat normal, dacă scoteai din ea zgura unei ideologii ad-hoc, motivare pentru ceaușismul tembel, care i-a semnat condamnarea la moarte.
Am pomenit despre cei douăzeci de ani glorioși ai României, 1960-1980. Ei coincid cu valul doi al modernizării tehnologice a României, modernizare făcută cu Occidentul, și cu destui bani occidentali, FMI, BM, alte scheme de finanțare.
Primul val al modernizării post-belice a fost cel cu sovieticii. Care corespundea nivelului nostru de dezvoltare industrială, și de educație generală. Trecem peste infrastructuri și altele.
Ideea este, pe scurt, următoarea: ca să fabrici la Brașov camioane germane MAN(RoMan) începi cu ZIL ul sovietic. Și ei au pornit tot așa: cu Ford A camionetă, în anii 1920-1930! Odată cu produsele fabricate sub licență am importat câteva solide sisteme de standarde, GOST, BS, spre pildă, regulamente de proiectare în toate domeniile, și tot așa. Așa ne-am construit, la rândul nostru, un foarte solid sistem de standarde de stat, STAS. Sistem la care am renunțat ca tâmpiții, de, acum eram ”europeni”, ISO era al nostru! De asta producătorii de mezeluri au ”descoperit” rețete tradiționale în standarde făcute nu pentru produse de lux, ca acum cele tradiționale, ci pentru consum general.
Una peste alta la eșecul economic post-decembrist a contribuit esențial renunțarea la standarde de fabricație și de calitate, la instituții specializate. Totul în numele ”libertății economice”.
Deschid o paranteză: de-reglementarea, cerută de Boeing, a costat firma aproape zece miliarde de dolari, dacă nu mai mult, în afacerea B 737 MAX. Care a avut nevoie de doi ani până să primească, de vineri, liber la zbor.
Și acum venim la oile noastre, spitalele de stat, ale nenorocite de comuniști și de Ciuma Roșie. Care nu fac față ”epidemiei”. Doar că ele n-au fost proiectate pentru epidemii. Regulamentele de proiectare pornesc de la situația sanitară a zonei. De asta nu ne-a aprobat Bruxellesul proiectele spitalelor regionale: noi am pus de la noi, să fie, să se găsească, Bruxellesul a zis că nu dă bani, că nu suntem atât de bolnavi, după standardele lor. Și o să facem ca ei! La costurile de rigoare!
Dacă avem o criză în zona ATI, ea nu se poate rezolva decât improvizând. Adică mărind artificial capacitatea secțiilor ATI. Dar o creștere de capacitate care să plece de la standarde clare de proiectare, și de asigurare a calității lucrărilor. Ministerul Sănătății a avut cel puțin trei luni de respiro pentru asta. Și n-a făcut nimic! Mai mult, și unde au făcut unii câte ceva, a pus tălpi! De ce? Pentru a face acceptată ideea privatizării sistemului public! Știți, metoda „A fost nevoie de morți…” Apropo: este vreun spital privat pregătit să preia atâția bolnavi în ATI? Să fim serioși! Vreau o statistică, dar aș paria că nu au primit niciun bolnav cu Covid în ATI! Degeaba se dă cocoș Iohannis! Proiectarea și execuția unor modificări în spitale cere timp, chiar dacă se ocolește birocrația adiacentă.
Cine proiectează? Cine execută? Cu ce materiale? În cât timp? Nu ne-a spus nimic despre asta! Ne-a spus doar că dacă MuiePSD ajungem nemuritori! Bine, pa! Succesuri! Autor:
Un articol realistic, corect și la obiect.