Noul război al lui Trump
În noaptea de miercuri spre joi Rusia a lansat unul dintre cele mai radicale atacuri de până atunci, trimițând peste 750 de drone și 13 rachete hipersonice. Atacul a fost continuat vineri noapte, iar sâmbătă seară a avut loc, probabil, cea mai mare descărcare de explozibil din Europa de după Al Doilea Război Mondial.
Practic au nivelat absolut tot ce le-a stat în cale de la un capăt la celălalt al Ucrainei. De asemenea, trupele rusești au preluat cea mai mare mină de litiu din Europa și, după doborârea ultimelor orașe fortificate(ale căror sisteme de fortificații au fost construite de occidentali mai bine de 10 ani), câmpul spre Nipru e liber. De-aici vine și supărarea americanilor.
În plus, rușii au trecut la operațiuni de pedepsire a responsabililor pentru atentatele desfășurate pe teritoriul Rusiei. Mai mulți membri SBU au fost asasinați săptămâna care se încheie, întorcându-le ucrainenilor teroarea pe care ei căutau să o sădească în Rusia. Cel mai răsunător caz este asasinarea lui ofițerului Ivan Voronich, acoperit britanic în SBU și responsabil pentru proiectarea crimelor săvârșite de SBU pe teritoriul Rusiei.
Pare că Rusia și-a activat SVR-ul care acum lucrează la turație maximă pe teritoriul Ucrainei. Abia de-acum putem spune că Rusia se răzbună pentru daunele pe care Ucraina i le-a produs.
Trebuie totuși să înțelegem că ceea ce face conducerea Ucrainei este o crimă premeditată împotriva propriului popor: ei sacrifică țara pentru dorința nebunească a SUA de a rămâne lider mondial absolut.
Atacul asupra bombardierelor strategice ale Rusiei este unul care a avut ca scop echilibrarea situației între Rusia și SUA. Cu toate că SUA își marketează bombardierele sale strategice, adevărul este că acestea sunt depășite tehnic și au nevoie de o infrastructură complexă pentru a putea acționa la distanță(reîncărcări multiple de-a lungul traseului și necesitatea apărării avioanelor de refill).
TU-160 este singura clasă de bombardiere intercontinentale aflată în producție, fiind de departe o bijuterie a armatei Rusiei. Este vorba de un avion extrem: are o capacitate de încărcare uriașă, de peste 40 de tone, putând transporta 12 de rachete KH-55(1,7 T bucata) cu o rază de acțiune de 3000 km sau 24 de rachete nucleare KH-15, cu rază de acțiune de 300 km. La ora actuală, bombardierul TU-160 este arma supremă. De aceea răzbunarea Rusiei este una radicală, fără să țină cont de ceea ce trăncănește papagalul Trump.
De partea cealaltă, clovnul american își vede secat întreg acordul pentru pământuri rare, pe care îl folosea ca acoperire pentru menținerea ajutorului către Ucraina. Asta dincolo de realitatea că Zelenskyi oricum a vândut de zece ori aceleași lucruri. Înaintarea Rusiei lasă tot acordul fără obiect. Ideea e că, în afara exploatărilor de dincolo de Nipru, Ucraina mai are resurse bogate doar în zona Krivoi Rog – da, acolo unde statul român a îngropat o groază de bani pentru a le da ucrainenilor surse de furt! – și cam atât.
BlackRock a renunțat la Ucraina, mai precis la gestionarea fondului de reconstrucție. Și-aici avem ceva interesant.
De ce oare s-ar retrage BlackRock, doar știm că niciodată nu fuge câinele de la măcelărie. Între timp, Meloni face forum pentru reconstrucția Ucrainei. Nu e ciudat? Păi dacă era ceva de reconstruit n-ar fi apărut porumbeii păcii din SUA să dea și ei cu bidineaua pe majoritatea dolarilor?
De fapt, situația e alta. Statul subteran american l-a înghesuit pe Trump obligându-l să continue războiul. Pentru nulitățile de la Pentagon este un război profitabil întrucât pot organiza mascarade împotriva Rusiei precum cea pe care le-am văzut până acum.
De partea cealaltă, Trump își vede ruinat bazinul electoral. Conflictul Israelului cu Iranul i-a împărțit mișcarea MAGA în două, iar Musk, cu recent anunțatul său partid „America”, are capacitatea de a culege cel puțin 2/3 din electoratul lui Trump, anume cel format din întreprinzători independenți și salariați cu salarii medii-superioare.
Ca idee, rata de acceptabilitate a lui Trump se prăbușește, ceea ce îi creează probleme inclusiv în managementul propriei autorități.
Iată de ce acum clovnul e obligat să cedeze în fața statului subteran deoarece altfel e mâncat(intrarea în derizoriu a acordului pentru pământuri rare poate fi folosită la modul devastator împotriva sa). De aceea toată inițiativa sa cu pacea se va prăbuși într-un război total în care va băga SUA. Așa că reluarea livrărilor de armament către Ucraina vor continua cu îndârjire sub masca „livrărilor către NATO, care NATO le va da Ucrainei după ce va achita nota de plată către SUA”.
Acum ne putem întreba limpede: cum vine asta? Chiar și cel mai prost om știe că NATO=SUA, deci cum poți afirma o asemenea enormitate? Sunt două explicații.
În primul rând acel „cel mai prost om” invocat de mine în paragraful anterior nu este american. Dacă-i american se schimbă socoteala deoarece acolo creierul se diminuează până la dispariție. În al doilea rând, Trump chiar separă NATO de SUA, punându-i pe fraierii care se află într-o alianță benevolă de apărare a SUA să contribuie la greu. Doar că nici cu contribuția de 5% din PIB solicitată de Trump nu se strâng banii. Și-atunci?
Ei bine, BANII CĂTRE SUA SE VOR PLĂTI! De unde?
Din activele înghețate ale Rusiei pe care europenii – dobitoci cum îi știm – tot vor să le confiște. Iar acum, cu Trump înghesuit, i-au prezentat „oportunitatea istorică de a câștiga împotriva rușilor cu banii confiscați de la ei”.
Ce alt idiot în afara lui Trump ai fi putut găsi să creadă și să accepte o asemenea anomalie? Așadar, clovnul va prezenta eroic cum, spre deosebire de moș Biden care elibera câte 150 mld. $ la fiecare vizită a lui Zelenskyi, el va încasa 300 miliarde de dolari de la „NATO”. Desigur, e un calcul incomplet. Culmea, pentru această acțiune lobby-ul este făcut inclusiv de către democrați care, în acest mod, văd păcălirea lui Trump și tragerea sa în capcana războiului din Ucraina.
Însă o asemenea operațiune – intuită și chiar dorită la Kremlin! – va accelera și mai mult disoluția sistemului occidental de putere.
Putin consideră că în urma confiscării activelor blocate rusești, sistemul mondial de plăți se va „regionaliza”, ceea ce este o altă denumire pentru multipolaritate. Însă nu va fi singurul efect! După cum lesne puteți observa, sistemul financiar având datoria SUA ca suport este într-un colaps (încă) abil mascat. Japonia refuză cu obstinație să mai joace rolul de finanțator al SUA deoarece vrea să se concentreze pe propria piață și pe dezechilibrele create de acceptarea tacită a pumnului în gură care i-a fost pus de Occidentul Colectiv și-n urma căruia s-a ales cu „deceniul pierdut”(mai corect spus ar fi cu deceniile pierdute!).
Confiscarea activelor Rusiei va distruge absolut orice urmă de credibilitate a sistemului mondial manipulat de Occident. Precedentul în care unei țări îi sunt confiscați banii absolut arbitrar ridică semne de întrebare din partea tuturor participanților.
E suficient să vă uitați ce s-a întâmplat pe piața aurului: după ce Venezuelei i-a fost refuzată repatrierea aurului din motive absolut hilare, marii granguri internaționali(avându-i în avangardă pe cei occidentali!) și-au retras aurul din Anglia și SUA. Iar mișcarea continuă. A fost nevoie ca Marea Britanie să intervină prin serviciile sale de spionaj pentru a opri hemoragia aurului din rezervele sale.
La noi, băgarea la pușcărie a lui Dragnea e din același film!
Oricum sistemul mondial al rezervelor Băncilor Centrale e într-o schimbare profundă. Aurul a depășit Euro, iar dedolarizarea continuă într-un ritm alert, în ciuda faptului că alegerea lui Trump încetinise cumva tendința.
Ceea ce vreau să remarc este falsul care se strecoară în „evaluările” occidentale. Instituțiile afiliate SUA(FMI, BM s.a.m.d.) estimează valorile „rezervelor în dolari” la 57-58%, ceea ce e fals deoarece supraestimează, considerând anumite fonduri denominate în dolari drept dolari, ceea ce fals! Mai mult, supraestimează „rezervele ascunse” ale unor state(Rusia, China, etc.), considerându-le în dolari, în condițiile în care acestea sunt în aur sau alte mărfuri lichide. Valoarea reală a rezervelor SUA este mai degrabă în jurul valorii de 40%(poate chiar sub), fiind relevată de studii independente care au luat în considerare elemente precum cele enumerate(rezerve ascunse, fonduri suverane, pasive denominate în USD, etc.).
Iar când spun surse independente nu mă refer la ONG-uri suspecte, ci la instituții pur occidentale, gen Reuters, Financial Times, Brookings Institute, J.P. Morgan s.a.m.d. Iată de ce putem afirma că piețele așteaptă picătura care să umple paharul, iar Putin a intuit corect că activele arestate ale țării sale pot fi acea picătură care să dărâme dominația occidentală asupra piețelor financiare. Și asta e ceea ce așteaptă deoarece e un preț infim pe care l-ar plăti pentru cutremurarea finală a dușmanului său de moarte.
Doar că mai avem un element la mijloc. Simțind că-i fuge pământul de sub picioare, SUA încearcă acum să dea foc lumii, generând un nou conflict, cel cu China. Inițial Trump propusese jocul în interiorul triangulației clasice a lui Kissinger: atragerea Rusiei în sfera americană împotriva Chinei, astfel încât SUA să obțină totul din nou. Doar că, dincolo de răspunsurile politicoase ale lui Putin, Trump n-a reușit să obțină nimic. Motiv pentru care acum cere Japoniei și Australiei semnarea unui soi de „jurământ de credință” împotriva Chinei. Dorința legitimă a Chinei de a scoate Taiwanul – teritoriu recunoscut la nivel internațional ca fiind al său – de sub dominația SUA echivalează pentru americani cu o declarație de război. Mai mult, de la nivelul Pentagonului au apărut declarații isterice cum că „SUA vor apăra Taiwanul cu orice preț”.
Au oare habar cu cine se pun?
La ora actuală China are o putere terestră mai mare decât cea a SUA, o putere navală similară și o putere aeriană mai mică. Doar că aici avem un element care poate răsturna masa de joc: în cazul în care Rusia dă licență de producție pentru ultimele sale generații de avioane, cu capacitatea manufacturieră a Chinei se dă șah mat întregului Occident. Rusia încă ține echilibrul, dar nu se știe cât!
Nu trebuie uitat că, din punct de vedere al tehnologiilor militare este cu mult înaintea oricărui competitor, dar i-au lipsit până acum două elemente: disciplina și capacitatea de a scala. Cu disciplina i-a constrâns războiul, iar capacitatea de a scala a fost parțial rezolvată de automatizare.
Rusia însă nu poate scala cum și-ar dori în domeniile avansate și cu multe complicații, precum cel aviatic. Aici e nevoie de oameni, nu de mașini și totul e problematic pentru ei.
Atragerea Chinei într-un proiect comun s-ar putea dovedi zdrobitoare atât pentru SUA, cât și pentru „aliații săi de strânsură”, precum Japonia sau Coreea de Sud. De aceea nu doar Japonia, ci și Australia au cam dat cu flit dorinței SUA de a le folosi ca proxy, similar Ucrainei. Ceea ce însă nu e o garanție acum, când SUA bate cu picioru-n prag!
Închei aici panoramarea situației actuale. În general suntem obișnuiți să gândim în termeni de tipul „dacă se va întâmpla evenimentul A, vom avea consecința B”.
În momentul actual cred că avem o situație diferită deoarece prostia care este dominantă în sistemul occidental de putere va face ca, la un moment dat, să intrăm într-un scenariu nefast de tipul: „se întâmplă în același timp toate evenimentele”.
Ei bine, care va fi consecința?
Abia aici va începe „noul război al lui Trump”, unul total absurd, generat nu de vreun interes care ar putea servi vreuneia dintre părți, ci de prostia în stare absolută.
Partea proastă e că acel război va fi devastator pentru toată lumea, partea bună e că nu va ține mult, iar ceea ce se va tranșa se va tranșa pentru mult timp de-atunci înainte.
Autor: DAN Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com
