Noua dezordine mondială – cum a fost înlocuit de fapt «haosul controlat» de «haosul controlului»
Se pare că afirmaţiile pe care le-a făcut preşedintele Putin în Mesajul adresat Adunării Federale(Parlamentul Federaţiei Ruse), foarte supărat pe faptul că Statele Unite „nu bagă de seamă încotro se îndreaptă lumeaˮ, au devenit pentru Moscova nu doar momentul despărţirii de marea iluzie intitulată „Donald Trumpˮ. Este pentru prima dată când mesajul anual al şefului statului, perceput ca o adresare către „oraş şi lumeˮ, a fost rostit în situaţia în care lumea a încetat de fapt să mai fie aşa cum ne-o imaginam înainte, scrie Kommersant.
Cea mai mare parte a criticii aduse comunităţii euroatlantice, căreia noi îi spunem „Occidentul colectivˮ, a fost adresată, în Mesajul prezidenţial, Americii. Acest aspect s-ar părea că vine să confirme dreptatea pe care o au politicienii şi experţii ruşi, care s-au obişnuit să explice dezbinarea existentă pe plan mondial folosind teoria atât de dragă inimii a „haosului controlatˮ al lui Steven Mann.
Ideea acestei teorii constă în faptul că SUA modelează crizele şi conflictele, destabilizează situaţia în diferite regiuni; după care, manipulând cu iscusinţă acest haos, prinde peştişorul în ape tulburi. Până nu de mult, teoria „haosului controlatˮ reprezenta pentru „capetele vorbitoareˮ din Rusia busola care arată fără greş spre principalul beneficiar – Statele Unite ale Americii. Această teorie dovedeşte totuşi tot mai marea incapacitate de a explica haosul care sporeşte tot mai mult în lumea contemporană.
În ceea ce priveşte crizele şi conflictele locale –
ne referim la Afganistan, Siria, Irak, Libia, Yemen, Ucraina, Venezuela,
câştigul pe care-l reprezintă acestea, pentru SUA cel puţin, nu este
evident.
În Afganistan, talibanii „doborâţi la pământˮ şi-au
revenit în cele din urmă, iar acum deja şi americanii se gândesc cum să o
ia la sănătoasa.
În Irak, principalul avantaj de pe urma înlăturării
regimului lui Saddam Hussein, care a costat America atâtea forţe şi
bani, a fost obţinut pe neaşteptate de Iran, un stat ostil Statelor
Unite.
În Siria, regimul preşedintelui Assad a rezistat, iar
principalele forţe externe de care depinde viitorul acestei ţări – este
vorba de Rusia, Iran, Turcia – nu vor apăra, în mod clar, interesele
americane.
Situaţia în Ucraina aminteşte mai multe de un haos
necontrolat, decât de unul controlat. Totodată, Kievul s-a învăţat să
manipuleze cu cartuşul său, folosindu-se de confruntarea sa cu Rusia.
Iar în ceea ce priveşte cine va învinge în bătălia pentru Venezuela, este o mare problemă.
Reiese că obişnuitei lumi unipolare – ordinea mondială în frunte cu SUA – îi va lua locul noua dezordine mondială unipolară.
În această situaţie, învechita teorie a „haosului controlatˮ este necesar să lase locul teoriei „haosul controluluiˮ.
„Haosul controluluiˮ constituie renunţarea la normele şi
regulile de joc internaţionale atât la nivel naţional, cât şi la nivel
supranaţional, lipsa dorinţei de a respecta angajamentele faţă de aliaţi
şi de a găsi un limbaj comun cu oponenţii, acţiunile spontane bruşte
care distrug schemele obişnuite şi şochează profund lumea.
Nu se poate să nu recunoaştem faptul că politica mondială devine tot mai puţin pasibilă de a fi reglementată şi tot mai imprevizibilă şi haotică. Conferinţa pentru probleme de securitate de la Munchen – unde nimeni nu a ascultat pe nimeni, chiar dacă era vorba de aliaţii cei mai apropiaţi, SUA şi Europa – a transmis ştafeta altor forumuri şi platforme. Se pare că, în cadrul acestora, vom fi condamnaţi şi pe mai departe să fim oaspeţii aceluiaşi spectacol penibil, care este disonanţa cognitivă colectivă.
Liderul noii dezordini mondiale urmează să fie preşedintele SUA, Donald Trump, un fel de „doctor Houseˮ global.
Domnul Trump crede cu tot mai multă sfinţenie în faptul că, modelând
crizele şi conflictele, va obţine constant doar un singur câştig, în
vreme ce pierderile le vor înregistra alţii. Fiţi însă atenţi că lui îi
este tot mai greu să se lupte cu haosul controlului, care reprezintă o
dereglare serioasă a maşinăriei de stat chiar şi în SUA.
Ultima dovadă a acestui fapt este povestea cu shut-down-ul record în
istorie – sistarea temporară a activităţii instituţiilor de stat din SUA
– şi bătălia care continuă între preşedinte şi Congres pentru „Marele
zid mexicanˮ.
În consecinţă, este posibil ca America să continue să aibă ca obiectiv „controlul haosuluiˮ. Însă mecanismele de realizare a acestui obiectiv deja nu mai funcţionează. Sau, în cel mai bun caz, funcţionează cu întreruperi. Aşa că, în mare, „haosul controlatˮ rămâne pentru Donald Trump un vis imposibil de atins, iar teoria care-l explică devine o busolă pierdută în sistemul de coordonate modern.
