NORMALUL A DEVENIT „EXTREMISM”, IAR IPOCRIZIA #PULITICĂ DE STAT
Trăim vremuri absolut fascinante.
Atât de fascinante încât, dacă spui că:
îți place ideea de familie clasică,
vrei stabilitate,
respect pentru valori,
discreție,
și bun-simț…
riști să fii analizat ca potențial pericol social.
Dar dacă transformi orice confuzie într-un spectacol public, primești automat: „bravo”,
„curajos”,
„model pentru societate”.
Asta e noua ordine morală: normalitatea trebuie justificată, absurdul trebuie aplaudat.
Și aici intervine partea cu adevărat savuroasă a poveștii: lecțiile despre „familie”, „valori” și „cum trebuie să trăiască românii” vin inclusiv din partea unor lideri politici care nici măcar nu trăiesc după modelul pe care îl promovează public.
Da, inclusiv de la Cotroceni vin uneori discursuri despre morală socială, unitate și valori civice, de parcă România ar fi seminar de reeducare emoțională.
Românului i se explică doct:
ce trebuie să creadă,
ce trebuie să accepte,
ce trebuie să admire,
și când trebuie să se simtă vinovat pentru propriile convingeri.
Dar dacă îndrăznești să spui: „Poate familia tradițională nu e o amenințare pentru civilizație”…
gata, ai intrat în categoria:
suspect,
retrograd,
extremist de sufragerie.
Între timp, politicienii noștri au ajuns să se comporte ca niște influenceri ideologici: multă imagine, multă morală livrată altora, și foarte puțină legătură cu realitatea oamenilor obișnuiți.
Culmea ironiei?
Fix cei care cer toleranță maximă devin intoleranți imediat ce aud opinii diferite.
Dacă spui:
că îți iubești țara,
că vrei tradiții păstrate,
că familia contează,
că nu orice modă culturală trebuie importată automat…
ești privit de parcă ai cerut întoarcerea în Evul Mediu.
Dar nimeni nu pare să observe absurditatea: un cuplu liniștit care își crește copilul devine „problematic”, în timp ce haosul identitar e promovat ca virtute civică.
Și peste toate astea vine inevitabil discursul solemn de la vârf: despre „România modernă”, „valorile europene”, „societatea deschisă”.
Sună frumos.
Foarte frumos.
Doar că omul de rând începe să simtă că, în această „societate deschisă”, singura opinie care nu mai e acceptată… e opinia lui.
Adevărul e simplu și îi enervează pe mulți: majoritatea românilor nu vor revoluții culturale.
Vor:
liniște,
siguranță,
respect,
și dreptul de a trăi normal fără să fie etichetați.
Dar iată ironia finală a epocii noastre:
În România „progresului”,
familia normală trebuie să se apere,
iar politicienii care țin lecții de morală abia reușesc să-și gestioneze propria imagine publică.
Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com
,, normalitatea trebuie justificată
absurdul … aplaudat ,,
Ce vremuri răsturnate trăim ..