Noiembrie – ultimul bal. Soarta lumii se va decide într-o insuliță de...

Noiembrie – ultimul bal. Soarta lumii se va decide într-o insuliță de peste mări și țări

0 102

Un eveniment despre care se vorbește puțin la noi, dar mult în presa internațională, este ceea ce am putea numi ultima șansă de a pune capăt rațional unui război ale cărui consecințe negative sunt abia la debut. Summitul G20 din Indonezia, pe 15-16 noiembrie e un punct crucial pentru geopolitică; indiferent de rezultat, vor urma evenimente de mare anvergură, bune sau rele. Și, dat fiind obiceiul politicienilor români de a acționa strict în siajul evenimentelor externe, tot acela ar putea fi momentul clarificării viitorului coaliției PSD-PNL.
Să prezentăm pe scurt faptele.
Summitul G20 e un for anual de discuții de cel mai înalt nivel, reunind cele mai puternice economii ale lumii și state reprezentînd două treimi din populația planetei. Vorbim de Argentina, Australia, Brazilia, Canada, China, Franța, Germania, India, Indonezia, Italia, Coreea de sud, Japonia, Mexic, Rusia, Arabia Saudită, Africa de sud, Turcia, Marea Britanie, SUA și UE.
Spania, ONU, Banca Mondială, Uniunea Africană, ASEAN și alte organisme au statut de invitat permanent.
Anul acesta sunt toate șansele, cel puțin conform președintelui indonezian, să participe Vladimir Putin și Xi Jinping, absenți de la summitul de anul trecut. Volodimir Zelenski e invitat, deși nu a confirmat pînă acum; o absență, însă, ar face pulbere tot marketingul său politic practicat de la debutul invaziei, pentru că ar crea sentimentul că se teme să dea ochii cu liderul rus.
Summitul G20 de anul trecut, de la Roma, axat pe problematica majoră a încălzirii globale a fost un fiasco, participanții neputînd să se pună de acord pe marile decizii.
Faptul că anul acesta summitul e programat la capătul lumii, într-o insuliță exotică din arhipeleagul indonezian, nu e lipsit deloc de însemnătate. Anul trecut, la Roma, în timpul summitului, zeci de mii de cetățeni furioși au manifestat pe străzile orașului, determinînd o mobilizare de proporții a poliției. Și era vorba doar despre climatologie; anul acesta, cu războiul din Ucraina și prăbușirea economică a Europei pe agendă, probabil că ar fi fost infinit mai multă violență pe străzile vreunei capitale europene, așa că s-a preferat varianta unui loc în afara schemei, ca să o spunem astfel.

Situația este teribil de complicată.
La jumătatea lui noiembrie, în Europa și SUA va fi deja frig. Facturile vor fi mult mai mari decît sunt în prezent.
Nervozitatea va crește în rîndul cetățenilor.
Summitul are loc după alegerile mid-term din SUA; se va ști dacă Joe Biden iese întărit sau, dimpotrivă, harponat în coastă.
Summitul are loc după alegerile anticipate din Italia, care vor aduce aproape cert la butoane partide radicale, opozante ale războiului și ale sancțiunilor antirusești.
Summitul are loc după marele congres al partidului comunist chinez, la care Xi Jinping va prezenta viziunea pentru China următoarelor decenii. Ceea ce va însemna că în Bali ar trebui să se dezbată și situația relației tot mai încordate dintre China și SUA, inclusiv cu problema taiwaneză.
Sunt, toate acestea, ingrediente care vor ridica enorm miza discuțiilor.
Pe de altă parte, se poate observa că în componența G20 intră majoritar state care în acest moment nu sunt chiar ostile Rusiei, de la Brazilia și Mexic pînă la Arabia Saudită și India.
În presa externă, speranța observatorilor politici e că, pînă în noiembrie, Rusia va ”rezolva” problema în Donbas, astfel că negocierile ar putea consfinți situația de facto, iar Zelenski va fi convins să accepte pierderea unei părți din teritoriu în numele păcii.
Asta ar fi vestea bună pentru mapamond și debutul revenirii la o normalitate mult visată de europeni, adică ridicarea sancțiunilor, revenirea gazelor rusești etc.
Dacă s-ar întîmpla astfel, coaliția la putere în România ar putea nutri speranța că din primăvară lucrurile se vor îmbunătăți în raport cu situația actuală, astfel încît PNL și PSD să poată continua guvernarea braț la braț.
Dacă, dimpotrivă, la summit nu se ajunge la niciun rezultat, situația va deveni disperată. În primul rînd, cel mai prost semnal dat către cetățenii lumii ar fi că marile organisme geopolitice nu mai au nicio putere, deci nu și-ar mai prea avea rostul. Ceea ce ar fi o grea lovitură pe adresa democrației liberale.
În al doilea rînd, ar fi dovada limpede că războiul din Ucraina și toate consecințele sale economice devastatoare vor intra în faza întinderii pe o perioadă îndelungată, nedefinită.
Economiile vestice vor intra în rutina descurcării pe cont propriu, fiecare căutînd soluții pentru sine, pe termen scurt, mediu ori lung. Avantajul va fi, desigur, de partea marilor puteri.
Țările mai mărginașe ale Europei ar fi negreșit sacrificate într-o formă sau alta pe altarul bunăstării suzeranilor din vest.
Cît despre coaliția de la noi, ar fi un moment bun pentru ambele mari partide să se gîndească dacă nu e cazul ieșirii mai înaintea iernii dintr-o guvernare care nu ar mai anunța decît prăbușire în sondaje și vînt în pînzele partidelor populist-extremiste, care nu ar întîrzia să se manifeste.
Cum spuneam, summitul din Bali e ultima șansă a lumii de ieșire dintr-o criză fără precedent după al doilea război mondial și, indiferent de rezultate, evenimente majore vor urma.
Va fi bine pentru toți.
Sau va scăpa cine va putea.
Cale de mijloc nu prea mai există.

Bogdan Tiberiu IACOB
Sursa: inpolitics.ro

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.