NOI CĂUTĂM AGENȚI RUȘI PRIN REGIUNE, IAR PROCURORII CAUTĂ EXPLICAȚII PRIN PROPRIILE BIROURI
România anului 2026 este o țară fascinantă.
O țară în care politicienii văd agenți ruși prin nori, prin garduri, prin drone, prin postări de Facebook și, probabil, prin umbrele de la metrou.
În același timp, procurorii par să fie ocupați cu o misiune mult mai complicată:
să afle ce se întâmplă prin propriile instituții.
În timp ce televiziunile ne explică zilnic cum Federația Rusă este la un pas să ne invadeze psihologic, informațional, energetic, economic și probabil meteorologic, DNA-ul bate la ușa unor personaje care, până ieri, apăreau în fotografii oficiale și vorbeau despre securitatea națională.#Jeneral nu glumă 😂😂
Situația începe să semene cu un film de comedie produs din fonduri europene.
Pe afiș scrie:
„Vânătoarea de spioni.”
Dar după două ore de film descoperi că ancheta se desfășoară în clădirea de lângă.
România este probabil singura țară care poate organiza simultan două operațiuni.
Prima:
Căutați agenții ruși!
A doua:
Căutați dosarul!
Prima beneficiază de conferințe de presă.
A doua beneficiază de procurori.
În fiecare săptămână apare câte un politician care vorbește despre amenințarea Kremlinului cu o pasiune de parcă urmează să elibereze singur Europa de Est până vineri la prânz.
Între timp, cetățeanul se uită la factură și începe să suspecteze că adevărata operațiune specială se desfășoară în portofelul lui.
Dar nu.
Prioritatea este alta.
Trebuie să mai găsim un agent rus.
Poate unul ascuns într-un bec.
Poate într-o trotinetă.
Poate într-o shaorma.
Posibilitățile sunt infinite.
În schimb, când vine vorba despre explicații privind propriile instituții, propriile decizii sau propriile personaje promovate ani la rând ca exemple de profesionalism, brusc entuziasmul revoluționar dispare.
Se instalează liniștea.
Liniștea strategică.
Liniștea europeană.
Liniștea euro-atlantică.
Liniștea aceea în care se aude doar foșnetul hârtiilor din dosare.
Așa am ajuns în situația absolut spectaculoasă în care unii oficiali caută influența Moscovei prin satelit, iar procurorii caută răspunsuri prin propriile birouri.
Unii vorbesc despre pericole externe.
Alții caută explicații interne.
Și culmea este că a doua categorie pare să aibă mai mult de lucru.
Poate că înainte să salvăm lumea de la toate conspirațiile imaginabile ar trebui să verificăm dacă propria curte este în ordine.
Poate că înainte să ținem lecții de democrație, transparență și competență tuturor vecinilor ar fi util să aflăm de ce procurorii continuă să aibă atât de multă treabă pe acasă.
Până atunci, spectacolul continuă.
Pe scena principală se joacă piesa:
„Pericolul rusesc.”
În culise se joacă alta:
„Unde sunt documentele și cine semnează?”
Iar românul, care plătește bilet la ambele spectacole prin taxe și impozite, începe să suspecteze că piesa din culise este, de fapt, mult mai interesantă.
În România, unii caută agenți ruși prin regiune.
Iar procurorii caută explicații prin propriile birouri.
Și, judecând după agitație, s-ar putea ca a doua misiune să fie mai dificilă.
Autor: Șirin Valentina Șirin
Sursa: facebook.com
