Nemții lui Merkel împing „Supraomul lui Nietzsche” la Președinția Comisiei Uniunii Europene
Cine nu-l cunoaște pe germanul Manfred Weber, liderul P.P.E. din Parlamentul European? Neamțul este membru al Uniunii Creștin-Sociale din Bavaria, un partid conservator german, care frecvent face coaliție cu C.D.U., partidul doamnei Merkel, pentru guvernarea Germaniei. Dacă are această calitate, formidabil de importantă, Liderul P.P.E. din Parlamentul European, mi-am închipuit că trebuie să fie unul dintre mințile strălucite ale Europei! Eram aproape sigur ca fost profesor universitar la Friedrich-Alexander-Universität sau Coburg University – Bavaria, cu doctorate, cărți publicate, o eminență cenușie europeană. P.P.E. are cel mai mare Grup, format din 227 parlamentari din 27 de țări, din care 49 germani. Or, a conduce un asemenea adevărat forum politic, ar trebuie să „știi carte” serioasă, conexiuni cu științele politice, economice, de drept, pentru a înțelege drumul Europei spre progres.
Care este statutul intelectual și expertiza europeană acestui personaj? Am fost surprins! Este absolvent al unei școli postliceale, din München, Hochschule für angewandte Wissenschaften, specialitatea fizică, adică echivalent cu școală de maiștri de la noi. Deci, studii de calificare, preuniversitare. Eu cred că ar fi echivalat ca tehnician geodez sau laborant meteo. Nu are facultate, dar se prezintă inginer. (Am cunoscut un neamț mecanic auto, care a emigrat în Germania, când a revenit după decembrie 1989, am lucrat o perioadă cu el. Mi-a prezentat cartea de vizită: inginer Hans Roth. L-am persiflat. Jenat mi-a explicat, că nu e un fals, și-a echivalat studiile, de maistru, din România, cu cele germane, explicându-mi care e diferența între „inginer” – fără facultate și „diplom inginer” – cu studii superioare). Ați înțeles cine este acest neamț, Manfred Weber și ce expertiză are? Cu toate acestea, culmea, Manfred Weber este desemnat candidat P.P.E., să devină președintele Comisiei Europene, după alegerile parlamentare din 26 mai 2019.
Nu mă interesa „personalitatea sa europeană”, dacă nu venea chiar aici la noi acasă, să ne denigreze, să ne înjosească și să ne amenințe. Auziți ce spune acest „inginer” bavarez despre România. Citez: „Principalul mesaj este că România nu merge în direcţia unui stat modern, un stat care luptă cu tărie împotriva corupţiei. Independenţa magistraţilor şi lupta împotriva corupţiei sunt elemente-cheie pentru viitorul Europei. Şi aş adăuga aici libertatea presei, oamenii au nevoie de mass-media care să-i informeze obiectiv. Este unul dintre principiile de bază ale democraţiei. Acest mediu trebuie stabilizat, chiar consolidat în România de azi”. Are tupeu nu glumă! Deține el expertiza să analizeze situația socio-politică din România? Un neamț obraznic fără școală, setat de alții să ne înjure. Și după ce ne denigrează, își mai face și o poză cu Președintele Johannis, care, după zâmbet, îi aproba inepțiile jignitoare debitate. Am fost supărat rău, deși, v-am mai declarat, eu am admirat seminția ariană, credeam că o cunosc, încât l-am votat pe Johannis. Că am regretat ulterior, iar e adevărat. Aprecierea față etnia germană s-a diminuat grav.
Atunci mi-am amintit de escrocheriile germane și corupția instituțională, chiar. Cum putem să catalogăm implicarea Deutsche Bank, cea mai mare bancă privată din Germania, în spălarea miliardelor de dolari sau euro, obținuți prin fapte ilicite? Ce zice publicația germană „Anti-coruptionDigest” din 3 decembrie 2018: „Poliția de la Frankfurt a făcut percheziții joi, în șase birouri ale celui mai mare împrumutător al țării, Deutsche Bank, ca urmare a acuzațiilor de facilitare și spălarea banilor”.
Citind mai multe materiale, inclusiv „Panama Papers”[1], care deconspiră, cu probe, implicarea multor firme și bănci germane la spălarea banilor, sustragerea de la impozite, mită, legături cu crima organizată etc. Vă puteți închipui că în frauda mondială a spălării banilor, prin firma „Mossack-Fonseca” din Panama, al cărui coproprietar e cetățeanul german Jurgen Mossack, a implicat câteva mii de cetățeni germani, care au fost furnizați, adică consiliați și îndrumați să-și ascundă banii, din cel puțin 28 bănci germane? Se compară „corupția” din România, care se limitează, de multe ori, la abuzuri, găinării sau la acțiuni pentru distrugerea elitei românești. (Vz. Inculparea celor 78 de medici specialiști români invitați de o firmă de medicamente să participe la un congres pe teme medicale!).
E suficient să cauți pe Google expresia „Deutschland Korruption” și vei fi informat că despre corupția germană sunt 7.750.000 de site-uri, articole, teme sau sinteze abordate despre acest fenomen criminal practicat de germani. Introduci aceeași expresie, „România – corupție”, în limba română și Google îți va da 650.000 rezultate. Dacă faci un calcul simplu, vei constata că în Bundesrepublik Deutschland, luând doar acest mijloc de comparație, vei constata că în Die Rechtsstaatlichkeit, adică, statul de drept german, corupția este de 12 ori mai ridicată decât în România. Dacă am evalua și dimensiunea valorică și numerică a sumelor verificate și recunoscute de firmele german, că au plătit mită sau că a escrocat alte state sau firme, sumele vehiculate la noi ce fac „obiectul corupției”, ni s-ar părea un bacșiș de frizer față de enormitatea, incomensurabilă a corupției practicată de germani. Atunci, cum vii tu neamț fără școală, din țara corupției mondiale, dovedită cu documente, să mă faci pe mine corupt? Ți-aș zice, ceva urât, dar eu sunt domn, Herr!
Acesta-i tupeul și obrăznicia arianului eșuat, scos din eprubeta dr. Mengele! Se crede „Supraomul lui Nietzsche”, când de fapt moralitatea sa este a omului de turmă, a supusului, care slugărește interese meschine, evidente, ostile românilor. Cum poți spune despre țara mea că este coruptă, că afectează statul de drept și viitorul Uniunii europene, când voi sunteți promotorii escrocheriilor mondiale?
Analiștii de la „Panama Papers” susțin că cele mai importante bănci germane, în deosebi prin filiale din Elveția și Luxnburg, precum, în primul rând Deutsche Bank, apoi Commerzbank, DZ Bank, Hypo Vereinsbank, Landesbank Baden-Wurtenberg, BayernLB, care au administrat peste 500 offshore-uri, prin care se spălau bani negri. Relativ recent Commerzbank, după o descindere a poliției și procuraturii, unde s-au găsit dovezi despre comiterea unor fraude, prin înțelegere amiabilă, s-a obligat să plătească 17 milioane euro daune produse. Vă dați seama de dimensiunile corupției în Germania Democratică! Prin 2015 ziarul „Die Welt”, autor Stefan Willeke pune o întrebarea retorică: dacă nu cumva Deutsche Bank ar trebuie considerată o organizație criminală?” Oculta germană tace? Aiurea! Toți blamează ziarul și autorul întrebării: „cum își permite?” Dar, cert, știa dânsul ce știa! Pentru că în 28 noiembrie 2018, „Die Welt” scria:
„Procuratura din Frankfurt și Oficiul Federal al Poliției Criminale au percheziționat, printre altele, sediul Deutsche Bank din Frankfurt am Main. Ancheta s-a bazat pe suspiciunea de spălare de bani, a declarat procuratura. Aproximativ 170 de angajați ai procuraturii, Bundeskriminalamt, poliția fiscale și poliția federală percheziționat șase proprietăți în Frankfurt, Eschborn și en-gros Umstadt de dimineață. Potrivit propriilor declarații, aceștia au furnizat documente comerciale în formă scrisă și electronică”. Suspiciunea: „clienții băncii germane au fost ajutați la crearea de companii offshore în paradisuri fiscale și, prin urmare, să transfere bani de la crima organizată în conturile Băncii germane fără ca banca să fi rambursat rapoartele privind tranzacțiile suspecte”. Și asta o spun ei, nemții!
Un ultim exemplu despre băncile germane corupte, acuzate în „Panama Pampers”, cu multe detalii. Eu rezum: Berenberg Bank din Hamburg, e acuzată de spălarea de bani pentru carteluri de droguri și grupurile paramilitare din America de Sud, Kaalbye Grupul ucrainean și șeful său, Igor Urbansky […] Printre clienții Berenberg au inclus pe Martin Lustgarten, care e acuzat, în Justiție de către S.U.A., că a spălat 100 de milioane de dolari printr-o rețea de companii off-shore, pentru carteluri de droguri din Mexic și Columbia, precum și grupuri paramilitare.
Încheind tema corupției mondiale cu implicarea Germaniei și a cetățenilor ei, prin bănci și off-shore-uri, spălând banii crimei organizate, am putea crede că doar o astfel de crimă organizată este frecventă în Germania. Nici vorbă! Primirea și darea de mită, pentru favorizarea unor tranzacții sunt alte fapte infracționale practicate de „elita” politică germană. Unele de anvergură europeană! Fosta membră a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei Karin Strenz, deputată în Bundestag a Partidului Creștin Democrat a fost implicată într-un scandal de corupție, miza 2,9 miliarde de dolari, în care era implicat Azerbaidjan; Frau Karin a făcut trafic de influență în favoarea acestui stat, primind – unii zic mită – în schimbul unui comision de 819.500 euro. Se știe că Azerbaidjan fiind considerat de Uniunea Europeană un stat unde nu se respectă drepturile omului, era interzis sprijinul de orice fel. Cazul dezbătut, în final soluționat fără sancțiunii parlamentarul german.
Reglementarea din legislația electorală germană e ridicolă! Constituie faptă ilegală: „doar achiziționarea directă a votului este pedepsită, sau dacă un reprezentant ales primește subvenții pentru un anumit vot în cazuri individuale”! Ați înțeles? Scoți 5 euro din buzunar, la vedere, în secția de votare și faci oferta: cine mă votează are 5 euro! Abia atunci Poliția te pedepsește: „deși prețul pare corect, oferta e ilegală”! Zicea un hâtru. Dar, corupția în substanța originală, darea de mită, e prezentă în „bussines-ul” german? Da! Sunt mii de cazuri. Nu vreau să mă extind, asupra scandalurilor de darea de mită cu implicarea firmelor germane.
Un exemplu este elocvent, relevând dimensiunea corupției! Aproape de neînchipuit! În Dosarele Panama, procurorul din Munchen a deschis o investigație pentru clarificarea situației, în care firma germană Siemens avea un sistem de cutii negre, cu aproximativ 1,3 miliarde de euro, prin care să ofere mită pentru a obține comenzi în străinătate. Ancheta referitoare la activitățile ilicite ale Siemens au durat 9 ani si a avut ca rezultat un raport de 2.368 de pagini. Vă dați seama ce amploare au avut acțiunile criminale ale Siemens!
Firme germane escrochează partenerii de afaceri, fără scrupule. Rețineți criza Greciei de acum câțiva ani? Aproape intrase în încetare de plăți! Cauza? Putea fi găsită în practici ilicite ale firmelor germane Siemens, Daimler si Rheinmetall, grupuri reputate pentru economia germane, fiind implicate în corupția de mare amploare în Grecia, fără ca Berlinul să denunțe practicile de corupție, frauduloase. Numai de la firma Siemens au fost urmărite 64 de persoane pentru corupție și spălare de bani, în cadrul unui scandal uriaș care implica mita plătită în schimbul obținerii de contracte de către Siemens în Grecia, informa Agence France-Presse, la timpul respectiv. „Corupția companiilor germane în Grecia este de notorietate de mai mulți ani, dar cazurile nu au fost urmate de procese”, constată un institut german de cercetări în domeniul politicii externe. Germania a avut profituri de circa 100 miliarde de euro de pe urma crizei din Grecia.
De ce mă irită acest Manfred Weber?
Pentru că, la el în țară, nu se respectă Legea, Statul de drept, Deciziile Uniunii Europene, decența față de membrii U.E., de partenerii comerciali, adoptă practici abuzive, mită, corupție și, obraznic, are tupeul să ne denigreze, să „ne dea lecții”! Și altceva mă deranjează: slugărnicia pe care unii conaționali o manifestă față practicile ilicite ale Germaniei. Asta nu o spun doar eu!
Consiliul Europei a avertizat Germania să intensifice lupta anticorupție. Dar, „Bundestagul nu a implementat jumătate din propuneri”. Dar nu numai acest forum notifică starea corupției. Grupul de State împotriva Corupției (GRECO), atenționează Germania că „a pus în aplicare doar jumătate din recomandările anticorupție pentru parlamentari, semnalate în raportul anual 2017.”
„GRECO” a cerut Germaniei să facă mai mult pentru transparență în influența lobbyiștilor în elaborarea legislației. În plus, experții au cerut, printre altele, că parlamentarii trebuie să dezvăluie mai consistent conflictele de interese. Aceste și alte recomandări nu au fost implementate sau le-au implementat doar parțial.
O ultimă frază, o veste bună, cred, transmisă de Mediafax în 21 aprilie 2019: „Grupul auto Volkswagen a fost condamnat în S.U.A. la 3 ani de supraveghere judiciară. Potrivit hotărârii Instanței federale din Detroit. „Acesta este un caz de fraudă deliberată şi masivă”, a argumentat judecătorul Sean Cox, aprobând şi amenda penală de 2,8 miliarde de dolari”.
Cum e posibil ca un viitor președinte al Comisiei Europene, precum acest Manfred Weber, să fie ales de P.P.E. dintr-o țară atât de coruptă, de abuzivă, fără scrupule, cu tendințe hegemonice? Și, dacă adăugăm „bonusul negativ” de studii și expertiză, putem intui, că deși, nu pare a avea „crize de sciatică etilică” precum antecesorul Jean-Claude Juncker, perspectiva României în U.E. poate deveni dezastruoasă.
Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu
