NEAMUL PROST, NOUA ARISTOCRAȚIE A ROMÂNIEI
De peste un secol, România își consumă, cu o inconștiență tragică, propria inteligență.
Nu în sens metaforic, ci biologic. Asta am înțeles, după ce am urmărit un material al prof. Iulian Stoenescu.
România a pierdut — prin războaie, epurări, exod — exact ceea ce alte națiuni protejează cu sfințenie: stratul superior al societății.
Oameni educați, curajoși, morali, creativi. A pierdut elitele.
Și, odată cu ele, a pierdut șansa de a mai fi altceva decât o imitație grosolană a unei națiuni funcționale.
Adevărul crud este că România nu mai are material uman pentru o resetare reală.
Este o țară secătuită demografic, în care locurile lăsate libere de elite, au fost umplute sistematic cu rebuturi sociale: hoți, șmecheri, militanți ai prostului gust, pseudo-intelectuali cu diplome cumpărate și demagogi de carton care, pentru un pumn de arginți, spun și scriu orice „trebuie.”
Statul nu este slab pentru că „nu se vrea”, ci pentru că nu mai are „cu cine”.
Nu mai există bazinul genetic, intelectual și moral din care să scoți constructori de instituții, nu doar profitori ai lor.
România de azi nu mai e condusă de elite, ci de o pseudo-clasă formată din nulități autoproclamate, protejate de rețele de cumetrie și de un electorat resemnat.
Oamenii de valoare au fost împinși afară sau zdrobiți sistematic de un mecanism construit nu pentru competență, ci pentru supraviețuirea mediocrității.
Fiecare val de pierdere demografică a fost urmat de o umplere cu impostori, de la analfabeți cu pretenții până la milițieni reciclați în profesori de democrație și turnători puși să predea etică.
Acolo unde în alte societăți apar idei, aici apar fantoșe. Acolo unde alții pun arhitecți ai viitorului, noi punem șnapani cu gura mare.
România nu mai e un stat cu instituții solide, ci o scenă pe care farsorii dansează nestingheriți, mimând civilizația.
Universități transformate în fabrici de titluri, mass-media condusă de analfabeți funcționali, partide care premiază slugărnicia și șmecheria, nu inteligența sau caracterul.
Problema nu mai este doar una de politică, ci una de structură demografică și culturală.
Națiunile nu sunt saci fără fund. După un secol de decimări succesive, România nu mai are rezerva biologică și intelectuală să se regenereze rapid.
În loc să recunoaștem cinic această realitate, am ales să o îmbrăcăm în povești naive despre „resetare” și „schimbare”, ca și cum minunea ar putea fi produsă de aceiași oameni care au adus țara aici.
Democrația, în lipsa unui filtru cultural puternic, a devenit în România un mecanism perfect de selecție inversă. Cei mai gălăgioși, mai obraznici și mai lipsiți de rușine ocupă treptele puterii.
Vulgaritatea a devenit politică de stat, iar prostul gust, un mod de guvernare.
Rezultatul?
O țară condusă de neamul prost, în toate formele sale: de la Ministere la catedre universitare, de la televiziuni la academii de carton.
O țară în care „incompetența nu mai este o rușine, ci o formă de calificare”.
O țară în care elitele reale sunt marginale, iar impostorii au devenit „formatori de opinie”.
România nu e doar colonie economică sau politică. E, mai ales, colonizată de propria mediocritate.
Adevărata ocupație nu e străină. E internă.
E domnia neamului prost…
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
