Ne-am linistit. Intelectualii nu scriu Constitutia. O dicteaza
Indiscrete vremuri mai traim! Nu mai poate da fuga un intelectual rasat la Neptun sa se intalneasca cu presedintele tarii si sa discute in privat despre lustratie, ca presa rau intentionata si incepe ca croseteze scenarii oculte. E drept ca nici intelighentzia nu s-a deplasat tocmai discret la malul marii, ci a calatorit in ditamai avionul pus la dispozitie de administratia prezindentiala. Ca sa raspunda acuzatiilor voalate ori aluziilor muscatoare, intelectualitatea a descins ieri la televiziuni. Nu din turnul de fildes in care se cazeaza de regula inteleptii ce fug de lume, ci de la bordul avionului buclucas. Cel care a starnit protestele unei parti a presei mai abitir decat prezenta insasi a creierelor convocate in conclav la Neptun de presedintele Basescu.
Intelectualii – sunt doi la numar mari si lati, ii stie toata lumea – si-au programat aparitia la doua posturi distincte. Plesu la TVR1, la emisiunea lui Sever Voinescu, Liiceanu la Robert Turcescu de la Realitatea TV. Un amanunt nevinovat face ca cei doi moderatori sa-si fi probat deja partizanatul basescian in editoriale, articole sau emisiuni. Robert ramane gazetarul plin de verva, inteligent, simpatic si spilcuit pe care-l stim, frumuselul cu ten masliniu, ochi jucausi si intrebari pline de tact si nerv. Doar ca trustul de presa la care lucreaza pe diverse posturi nu mai are scrupule deontologice cand se aseaza de partea Basescului in confruntarea cu dusmanul. Sever Voinescu urma sa primeasca o demnitate diplomatica pentru serviciile aduse in promovarea aceluiasi presedinte, alaturi de colegul intr-ale scrisului Traian Ungureanu. N-a mai fost sa fie; in schimb, modereaza o emisiune la televiziunea publica, animat de aceleasi simpatii.
Plesu-Liiceanu zboara la intelectual-class
Astea fiind premisele, care mai era miza prezentei celor doi la darea de seama pentru culpa de a fi planat cu aroganta aristocraticeasca pe deasupra interesului national, pe banul public si, insolenta maxima, la intelectual-class? Desantul Plesu-Liiceanu la televizor a facut vizibila diferenta de stil cu are cei doi inteleg sa zboare prin straturile rarefiate ale limbii si discursului elevat. Liiceanu, mai irascibil si mai afectat de insistenta cu care presa s-a chiorat prin hublouri in aeronava de la Neptun, a coborat in picaj asupra mojiciei gazetaresti. Nu stiu de ce, dar presimt ca daca peroratia domniei sale s-ar fi materializat, ar fi adus cu fuselajul unui agresiv F16. Pe care l-ar fi botezat, in stilu-i deja cunoscut cand isi alinta tehnica din dotare, cum altfel decat „Sam”.
Bezmeticul cu dioptrii mari
Mai stilat si mai convivial, Plesu a survolat gratios netrebnicia jurnalistica si a gasit timp sa deseneze arabescuri lingvistice in timp ce privea plictisit din carlinga.
Ce ne-a livrat Plesu? Numai delicatese. Ne-a servit o definitie mult mai digerabila a compromisului politic, despre care toate lumea este de acord ca maculeaza, dar nimeni nu se sinchiseste de pete. Este un teritoriu de mijloc, intre „complicitatile de gasca” ale combinatorilor de duzina si „demagogiile eroice” ale oratorilor ce pretind ca ei nu se coboara la trocuri cu patria. Am aflat, de asemenea, ca „intelectualul nu este bezmeticul cu dioptrii mari care nu iese din biblioteca” ci un individ profund interesat de viata cetatii, care merita creditat cu pricepere si competente. Chiar daca acestea nu sufera astazi de bulimie, cum se petrecea in interbelic, cand filosoful Mircea Vulcanescu, de pilda, invitat la palat sa ofere rezolvarea vreunei probleme delicate, se prezenta constiincios si anunta cu morga functionareasca: „Am 14 solutii”.
Romania de martea viitoare
Cea mai problematica ramane, insa, relatia cu poporul, care este „o stihie greu de controlat si sistematizat”, un animal frivol „ce nu reuseste sa-si dea siesi? identitate”. Orbecaiala este provocata de lipsa unui proiect pe termen lung. Pentru ca poporul nu e-n stare sa-si imagineze tara peste zece ani, in schimb e gata oricand sa-ti vorbeasca despre „Romania de martea viitoare”. Un peisaj obtuz, in care intelectualului ii vine greu sa-si insereze propriul proiect si reitereaza drama lui Noica, cel condamnat de sistem sa nu poata sa publice Caietele lui Eminescu nici macar la Editura Eminescu si caruia i se refuza pana si tentativa de a-i invata engleza pe chelnerii de la Snagov.
Sa-i aducem cu trenul de aterizare pe pamant
Jumatatea strict filosoafa a intelectualitatii – l-ati recunoscut pe domnul Liiceanu – a preferat un discurs taios si si-a aparat statutul cu indarjire. Ba chiar cu verva contabiliceasca. Directorul Humanitas a calculat ca, la cate „miliarde de euro” a costat Romania de-a lungul anilor lipsa unei legi a lustratiei, cele cateva milioane cate a insumat evenimentul Neptun sunt o nimica toata. In aceeasi nota computationala, Liiceanu a calculat costul referendumului, provocat „de cativa insi manati de interese” si a socotit nuantele tendentioase din titlurile mai tuturor gazetelor ce au relatat despre incidentul Neptun si presupusa tentativa intelectuala de a fonda ce-a de-a treia Republica. Oamenii sa stea linistiti. Nimeni nu s-a apucat sa scrie vreo Constitutie. Pentru ca intelectualii o vor desena cel mult, dupa care lasa locul specialistilor sa-si bata capul cu umplerea ei cu miez juridic. Si domnul Liiceanu resimte pierderea firescului intalnirilor dintre intelectuali si putere, din vremea cand nimeni nu suspecta astfel de apropieri.
Ma gandesc ca, in afara presei ostile prin contract, reactia gazetareasca la intrarea intelectualilor cu avionul in sferele puterii a fost o simpla incercare de a-i aduce cu trenul de aterizare pe pamant. Oricum, n-am crezut nici o clipa ca creierele natiei s-au apucat sa scrie Constitutia. De regula, scrie secretara. Ei dicteaza.
Vifor Rotar
