Munuc, s-asface deapsa! – un limbaj de casta
Un grup de reporteri ai cotidianului Clujeanul.ro au avut zilele trecute o intalnire mai inedita. Acestia l-au vizitat in propria curte pe octogenarul Gheorghe Pamfil Brad, din comuna Margau. Batranul este un fost geamgiu care a lucrat peste 40 de ani si-n aceasta perioada a batut tara in lung si-n lat, cu caruta, cu trenul, dar si pe jos, de fiecare data cu tolba cu sticla-n spinare. Dar baciul Gheorghe Brad nu e singurul localnic care a fost geamgiu. Sute de oameni din Margau, dar si din alte sate invecinate Huedinului au fost in aceasta situatie.
Cei care acum au deja opt decenii de viata spun ca meseria de geamgiu e mai veche cu mult decat varsta lor. Au invatat-o pe cand erau pusti de 14-15 ani si au dus-o pana i-au lasat picioarele.
Pana aici, nimic iesit din comun. Un grup de oameni gospodari care au muncit din greu pentru a-si duce traiul. Ceea ce ii face cu adevarat speciali pe acesti oameni este felul in care ei comunica.
Pe langa meserie, geamgiii din Margau au inventat si o limba numai de ei vorbita: gumuteasca sau gomoteasca. Un dialect care, la fel ca si meseria, are peste 100 de ani si e folosit doar de o comunitate foarte restransa din aceasta zona.
„Aveam 15-16 ani cand am devenit ucenic si am plecat la Bucuresti sa vand geamuri. M-am dus la un margaoan, unu’ Petru Capota a Puiului, care era deja statea in Bucuresti. M-a luat la el si o saptamana mi-o aratat Capitala, pe unde sa merg, pe unde sa vin si sa ma intorc acasa cu bine. Mi-o aratat cum sa iau masura la geamuri, cum sa tai si cum sa pun sticla in tocurile ferestrei”, povesteste batranul din Margau.
Batranul povesteste ca in cele cateva luni pe an cat vindeau geamuri prin tara, margaoanii foloseau o limba numai de ei stiuta.
Acesta intervine din nou: „Munuc, gotine o marciuca?”. Intrebarea starneste rasetele familiei batranului, dar ii lasa fara cuvinte pe ziaristi. Mai apoi, vine si raspunsul: „Baiete (omule), da-mi 100 de lei”.
Totusi, gumuteasca ori gomoteasca, limba secreta vorbita de mai bine de o suta de ani de localnicii din aceasta zona, n-a disparut de tot. Mai sunt cativa oameni care o vorbesc, chiar daca, acum, nu mai ascunde vreo taina, ci e prilej de saga in fata celor care ii viziteaza.
(Foarte) Mic Dictionar Romano-„Gomotesc”
paine – arjufa
oua – cioicove
vin – bor
lapte – abrioni
branza – abrionita
geam – talauz
geamgii – talauzar
diamant – halmaz
om – munuc
cal – tolan
fan – spirusi
bani – cotini
100 de lei – o marciuca
oglinda – cotatori
caruta – toiga
gurzi – regateni/munteni
nagaj – drac
a aduce – asuci
Expresii folosite in limba gumuteasca:
„Munuc, s-asface spurav!” – „Fii atent ca e om rau”
„Munuc, s-asface deapsa!” – „E un om bun”
„Munuc, atina gadineala!” – „Sa ceri mancare!”
Profesorul Nicolae Mocanu, de la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara „Sextil Puscariu” din Cluj, spune ca „gumuteasca” reprezinta, de fapt, un argou al sticlarilor si geamgiilor din zona Margaului.
Profesorul Nicolae Mocanu a mai spus ca, din cate stie el, exista doar un singur tratat scris pe aceasta tema, autorul fiind un coleg de-al sau, profesorul Romulus Todoran.
Acesta a facut o ancheta in anii ’80 in 15 sate din zona Huedinului, iar la final, in tratatul „Contributii de dialectologie roman”, aparut in 1984, nota ca „acest argou a luat nastere cu scopul ca geamgii sa nu fie intelesi de oamenii cu care au de a face. Geamgiii ambulanti intrebuinteaza termenii argotici pentru a obtine avantaje materiale sau cand targuiesc ceva”.
S.M.
Foarte interesant! Multumesc!