„Multitasking” un fenomen global cu imense consecințe negative pentru tânăra generație!

De aceea, cred că ar fi util pentru noi toți să înțelegem care sunt efectele pe termen lung ale acestui aparent „multitasking”. Și care sunt diferențele între multitasking și atenția distributivă.
Adolescenții sunt cei mai predispuși parcă la acest comportament. Stau in fața televizorului, au căști pe urechi, aparent învață și printre rânduri intră pe messenger să discute cu prietenii.
Acesta nu este multitasking, este o supraîncărcare cu stimuli a creierului. Atenția noastră conștientă și controlul nostru conștient nu este format pentru a gestiona mai multe lucruri în paralel, decât cu antrenament. Automatizarea proceselor este o sarcină esențială a creierului nostru, care se deprinde din fragedă pruncie. Atunci când avem un proces automatizat, atunci da, putem găti sau conduce ascultând un program online, spre exemplu.
Sunt două aspecte importante legate de procesele automatizate:

1. Atunci când apare o necunoscută care îți cere atenția, trebuie să îți orientezi atenția conștientă la acel ceva. În momentul în care ieși din rutină, ai nevoie de focalizarea pe un singur lucru.
2. Un alt aspect al rutinei este că nu ai nici un control pe procesul automatizat, decât dacă îți focalizezi atenția asupra lui și nu mai poți în același moment să mai fii atent și la altceva.Aceste două elemente contrazic ceea ce se consideră în ziua de astăzi multitasking. Mulți psihologi spun că acest multitasking scade eficiența până la 50% în rezolvarea sarcinilor. Creierul tău nu bine „intră” în rutină, că deja i-ai dat altă direcție.Psihologii care au studiat fenomenul spuneau că multitaskingul dezvoltă două tendințe foarte nocive prin folosirea excesivă a tehnologiei:

1. Supraîncărcarea creierului prin stimuli.
Hedi Hoka, una din personalitățile marcante ale psihologiei din România, a făcut un studiu care spune că bebelușii din 1985 încoace, se nasc cu amygdala mai mare decât cum era înainte. Amygdala este partea din sistemul limbic (creierul emoțional) care generează reacțiile intense la stimuli. Prin urmare, nevoia de stimuli crește.
Problema este că aceeași creștere generează și o reactivitate foarte mare și o dependență de stimuli, de cât mai multă informație senzorială.Și cum majoritatea informațiilor senzoriale le culegem prin ochi, tehnologia modernă ne oferă „susținere” suficientă prin materiale vizuale de tot felul. Efectul secundar se aseamănă cu cel al unui alt drog. Pe măsură ce crește intensitatea, omul dezvoltă toleranță la nivelul de intensitate și creierul cere doză din ce în ce mai mare.

2. Superficialitatea. Nevoia de foarte mulți stimuli duce la căutarea diversității, dar fără dorința de a aprofunda. Aprofundarea după o creștere se produce printr-o stabilizare a informațiilor, o integrare a acestora în experiența ta. Doar că în aceste momente scade intensitatea stimulilor și creierul obișnuit cu „drogul” cere din nou și din nou. Care sunt consecințele?
a) Presiune. Alergăm din experiență în experiență, de la un curs la altul, din petreceri în petreceri, din relații în relații și de la un job la altul. Totul sub această presiune de „simt că nu îmi ajunge”, de „am nevoie de altceva”.
b) Imagine falsă. Rețelele de socializare ne ajută să creăm o imagine de care vrem noi prin … imagini și texte, dar nu ne simțim la fel de confortabili să ne exprimăm în fața oamenilor. Evident că este mai simplu să ai „ceva” cu butoane și care face cam ce vrei tu. Îți oferă toți stimulii de care ai nevoie, ai control deplin, poți avea acces la o diversitate de informații. Într-o relație cu o altă ființă umană e nevoie să te adaptezi, să accepți diferențele, să îți depășești limitele atunci când ceva nu funcționează.

3. Depresie. Boala care se numește depresie este în acest moment pe locul doi în topul bolilor, după cele cardio-vasculare, și se preconizează că va ajunge pe locul unu în următorii zece-cincisprezece ani.Suntem atât de preocupați de stimulii exteriori (în special cei furnizați de tehnologie) încât nu mai avem timp și energie să cultivăm o relație cu propria persoană, să conștientizăm ce se petrece în noi, în viața noastră interioară. Consecințele nocive se construiesc exact ca și stresul. Pas cu pas, crește pe măsură ce nu îl gestionezi. Este un antrenament.

4. Alternativa? Atenția distributivă nu are legătură cu multitaskingul. 
Atenția distributivă înseamnă să fii atent la un singur proces, și să acorzi atenție acelor stimuli care fac parte din același proces. Atât timp cât activitățile tale rămân pe direcția stabilită, poți să îți muți atenția de la un proces la altul și creierul tău nu o să consume energie mai mare decât cu orice altă rutină (sau cel puțin va fi semnificativ mai mică).
Dacă le-ai făcut de suficiente ori, ele nu vor fi distrageri pentru că fac parte din rutinele tale.
Nu te mai amăgi că există multitasking, pentru creierul tău nu există. Este o iluzie care consumă resurse și are efecte secundare nocive pe termen lung.

1. Antrenează-ți atenția și focalizarea la un singur proces. Asta te va ajuta să devii foarte eficient în acel proces.
2. Atenția distributivă înseamnă să fii atent la stimuli care fac parte din procesul la care ești focalizat și să îi poți gestiona (nu simultan, ci prin mutarea atenției la ei). Dacă procesele secundare fac parte din obiectivul tău mare, ele fac parte din rutina acelui proces și nu te vor distrage.

Cand vine vorba de multitasking, omul modern este un adevarat “maestru”. Cu un ochi citeste o carte si cu altul se uita la stiri. Pe genunchi tine laptopul prin intermediul caruia vorbeste cu un prieten si isi actualizeaza profilul de Facebook.
La fiecare doua minute, arunca o privire la ecranul telefonului mobil pentru a vedea daca a primit vreun sms. Totul in timp ce din iPod ii urla in urechi ultimul hit al formatiei preferate…

Si totusi, potrivit unui studiu publicat recent in revista Neuron, chiar si-atunci cand credem ca ne-am perfectionat capacitatea pentru multitasking, de fapt nu ne-am imbunatatit-o decat pe aceea de a sari mai rapid de la o treaba la alta si-inapoi. 
Cu alte cuvinte, desi ne putem antrena creierul sa lucreze mai eficient in timp ce noi ne facem numarul de „jonglerie”, de fapt nu reusim niciodata chiar sa facem doua lucruri simultan. Pur si simplu, creierele noastre nu sunt „construite” astfel incat sa rezolve acel soi de procesare paralela a informatiilor de care ne place sa credem ca suntem capabili.

Pe de alta parte, unii sunt gata sa bage mana-n foc ca exista persoane capabile sa faca mai multe lucruri deodata. De fapt, exista o teorie conform careia, in urma unui antrenament sustinut, poti face astfel incat anumite activitati de rutina sa devina „automate”, si daca acea parte a creierului insarcinata cu „procesarea” fiecarui detaliu nu trebuie sa depuna respectivul efort, atunci iti poti vedea de-al tau multitasking bine merci (ca muncesti, nu gandesti, nu-i asa?!.

Share on Facebook

Tweet

Follow us