Monarhie si republica
Istoricii contemporani cu momentul abdicarii confirma faptul ca l-a cam durut in cot de eveniment, nefiind silit cu pistolul la tampla, ci cu o constiinta impacata de averile scoase – cele mai multe din patrimonial national – in apusul care l-a imbratisat la acel moment din motive propagandistice
Pe ex-regele Mihai de Romania, cel care a domnit in calitate de pitic si junior, l-a interesat mai mult propria naframa de automobilist decat soarta si flamura unei tari pe care se facea ca o pastoreste. Caci cei care i-au influentat deciziile au fost, ca de multe ori de-a lungul veacurilor, tot boierii autohtoni, modernizati la vremea respectiva in partide politice.
Acuma vine specimenul cu multe si tot mai multe pretentii, cu toate ca la prima sosire postrevolutionara a declarat ca nu vrea nimic decat sa-si revada “tarisoara”. Iar tantalaii care ne conduc din ’90 incoace ii dau si ii tot dau, ca nu dau din patriotismul lor personal.
Lafaindu-se mosneagul din nou prin paturi cu puf de gasca romaneasca, s-a hotarat sa tranteasca si niste norme fundamentale ale familiei regale in Romania, uitand de tablourile furate tarii in octombrie 1947 – fara sa mai punem la socoteala ce plasase, prin ciordeala, pana atunci prin banci elvetiene, plus ce a mai carat cu trenul in ianuarie 1948. Si uitand ca
Caci monarhia a fost detestata din antichitate atunci cand a prezentat niste avortoni, cu nimic mai prejos in gandire ca boschetarii mai spalatei. Dar care, sub diferite forme si fara drept logic, a jupuit fara sa se sature, pentru ea si gasca de lingai, aur, la propriu si la figurat, ce se cuvenea altora
Si atunci sa prefer monarhia unei republici, cu bunele si relele ei, dar care sa-mi dea sentimentul demnitatii proprii si fara echivocul plecaciunii ieftine? Gand inacceptabil logicii timpului in care traim.
Dan Bota???
