Mircea Dinescu și varsă oful de moșier anti-suveranist la Dunăre pe Nicușor Dan
Obișnuit să fie răsfățat de canalele de televiziune, ba pentru comentariile sale acide la adresa mandarinilor politici îmbuibați, ba pentru feluritele meniuri tradiționale românești cu portocale și kiwi în ele, de ți se străpezesc dinții, Mircea Dinescu i-a adresat câteva versuri lui Nicușor Dan.
Desigur, atent să-i administreze o hîrjoneală stilistică, dar să nu prea îl deranjeze metafizic pe amnezicul președinte. Cam așa cum proceda și cu Ceaușescu, pe care-l afurisește acum din înălțimile sale biruitoare la Revoluție și din băierile caftanului său moșieresc adecvat conacului său dunărean.
Deranjat de ascensiunea AUR, ăi beștelește caustic, dar cu perdeaua prudențială corespunzătoare, peBolojan și pe Nicușor Dan, acuzându-i de colaboraționism suveranist cu Simion. Aspect total eronat, deplasat și neadevărat, încadrări axiologice pe care le-am mai întâlnit la panseurile buclucașului nostru poet.
Are dreptate totuși cu tăierile haotice și abuzive ale lui Bolojan în deplângerea soartei fiscale pentru zacusca noastră autohtonă. După ce l-a încondeiat în versuri pe nătărâmbul de președinte afon și abulic al României, Mircea Dinescu a explicat că „nu știu dacă i-am făcut-o lui. Mi-am făcut-o mie, ca să zic așa, și dumneavoastră.” a eludat cu adevărat curaj spartan Dinescu întrebarea jurnaliștilor despre subiectul dedicației versurilor sale pamfletare, preluat de Știri pe Surse.
Poetul a argumentat că Nicușor Dan, „așa cum a fost ajutat de președintele AUR, care a bătut câmpii la alegeri cu casele alea de 30.000, l-a ajutat și el, în trei luni de zile”.
În opinia sa, Nicușor Dan „l-a ajutat atât de mult pe președintele AUR, încât acum acest partid, fără să facă nimic în mod special, sub ‘guvernarea’ lui Dan și a lui Bolojan, a devenit un mit”.
„Nicușor Dan doar îi ajută, ca și Bolojan”, a spus el, ironizându-l pe prim-ministru: „Un croitor are o foarfecă, dar face dintr-o stofă un costum. Domnul Bolojan ne taie: ba din manșete, ba de la turul pantalonului, ia de la studenți, ia de la bătrâni, bagă impozite pe zacuscă…”, poezia apocrifă, lipsită de strălucirea pamfletară de odinioară a lui Dinescu, ironizând reflexele nostalgice și populiste ale societății.
Într-un vers final amar, poetul scrie: „Până iese Coana Europa din spuma mării, călărind un taur, tu o să faci ce zice taica popa, iar popa zice să votezi cu AUR.” își încheie poetul stihurile la adresa lui Nicușor Dan, potrivit Știri pe Surse.
Dan Libiu Mateescu
