Miracolul medicinei orientale, cea mai veche stiinta de tip naturist
Medicina traditionala chineza are o istorie de peste 5.000 ani si este o componenta importanta a culturii traditionale a Chinei.
Oficialii chinezi au anuntat dde curand ca guvernul a transformat medicina traditionala intr-o prioritate in schema dezvoltarii stiintifice si tehnologice viitoare a tarii.
Medicina traditionala chineza recurge la mijloace terapeutice diverse, cu efect curativ incontestabil si costuri incomparabil mai mici.
Exista opinia eronata ca acupunctura, presopunctura, termopunctura si acupunctura reprezinta metode medicale complicate, rezervate doar initiatilor.
In realitate, stiinta medicala orientala se situeaza pe primul loc, la mare distanta inaintea urmaritoarelor ei, in ierarhia metodelor medicale usor de aplicat, iar acest motiv, accesibilitatea, nu este singurul menit sa aduca medicina orientala in permanenta la indemana fiecaruia dintre noi.
Naturalul si simplitatea sunt fara indoiala cele mai pregnante caracteristici ale medicinii ce actioneaza asupra punctelor de pe meridiane si asupra meridianelor. Caracterul 100% natural este evident, medicina orientala fiind cea mai veche stiinta medicala de tip naturist. Simplitatea include toate aspectele legate de actul medical, pentru analiza, diagnoza si tratament fiind necesare extrem de putine ustensile, cheltuieli sau eforturi de orice natura.
Acupunctura lichida, presopunctura si termopunctura
Fata de acupunctura, presopunctura si termopunctura aduc simplificari semnificative ; inlocuirea acelor cu masajul si caldura dirijata inseamna confort fizic si psihic intrucat nimanui nu-i face placere sa fie patruns de ace la o profunzime de 2-15 mm, iar precizia de milimetru necesara la identificarea punctelor in acupunctura scade in cazul presopuncturii la 5 – 10 mm si in cazul termopuncturii chiar la 15 – 20 mm.
In comparatie cu acupunctura si cu alte stiinte medicale, presopunctura, termopunctura si acupunctura lichida sunt atat de simple incat oricine poate aplica asupra propriei persoane, asupra propriilor meridiane, respectand intocmai metodologia specialistului, tratamente complexe, cu eforturi si cheltuieli infime.
Medicina traditionala chineza
Expresia se refera, de fapt, la medicina orientala, care include si alte sisteme de medicina traditionala, (cum ar fi cel japonez, coreean, tibetan si mongol) si reprezinta, de fapt, numele dat unei multitudini de practici medicale traditionale folosite in China, care au fost dezvoltate pe parcursul unei istorii de 5 mii de ani.
Medicina chineza foloseste, potrivit presei internationale de specialitate, o serie de principii, un veritabil sistem filosofic, care presupune o legatura inseparabila intre organele si sistemele organismului uman, inclusiv cel emotional, precum si legatura dintre acestea si mediul inconjurator.
Potrivit „vracilori chinezi, natura organismului uman este in permanenta cautare a echilibrului intre functionarea diferitelor oragane, a echilibrului functiilor organismului in anumite conditii de mediu -vara, iarna, frig, cald etc.
Dupa ce a depasit stadiul primitiv de medicatie empirica, magie si vrajitorie din perioada samanilor, medicina chineza s-a dezvoltat sub influenta vechilor conceptii astrologice. Potrivit acestora, exista o legatura stransa intre Univers si om: Soarele, Luna, rotatia astrelor, succesiunea anotimpurilor, cele cinci planete, cele cinci elemente, cele cinci puncte cardinale (cele patru plus centrul) actionau, determinau si influentau organismul si sanatatea omului.
Agentii externi, in numar de cinci (vantul, caldura, frigul, umezeala, uscaciunea), precum si cei interni, (bucuria, durerea, ura, placerea, frica) actionau asupra sanatatii individului.
Chinezii credeau si inca mai cred, ca bolile si tulburarile functionale apareau doar cand armonia dintre Univers si om era intrerupta. Potrivit cunostintelor lor in materie de anatomie si fiziologie, corpul omenesc era alcatuit din cele cinci viscere Yang: inima, plamanii, ficatul, splina si rinichii, precum si cinci viscere Yin: stomacul, vezica urinara, biliara, intestinal subtire si cel gros.
Filosofia medicinei chineze are drept scop intelegerea deplina a modului de functionare a organismului uman, folosirea criteriilor de similitudine cu alte fenomene din natura si aplicarea tuturor acestora la cunoasterea, prevenirea si tratamentul bolilor, precum si la pastrarea sanatatii.
„A vindeca este ca si cum ai astepta sa ti se faca sete pentru a sapa fantana.”
Spune faimosul medic chinez, Li Shizhen (1518–1593), asa ca mai bine sa previi. Ca sa previi insa trebuie sa cunosti!
I JING –ul – cea mai veche carte in limba chineza
Medicina traditionala chineza a fost promovata si incurajata de trei imparati – Fu Hi, caruia i se atribuie redactarea „Yin Jing (Cartea Schimbarilor), considerata cea mai veche carte in limba chineza, Chen Nong, parintele fitoterapiei, si Huang Di, considerat intemeietorul medicinei traditionale.
Cunostintele medicale au fost transmise la inceput oral si in mare secret, pentru ca medicina era o afacere de familie, care se transmitea din generatie in generatie.
Primele texte scrise dateaza din secolele XIII-XIV i.H., fiind gravate, la inceput, pe carapace de broasca testoasa. Primul personaj ” istoric mentionat este Pien Sao (430-350 i.H.). La vremea respectiva, medicii (Yin) s-au constituit, pentru prima oara, intr-o corporatie independenta. Medicina chineza se ocupa atunci si de studiul otravurilor si al remediilor vegetale si minerale, precum si de studierea elixirului nemuririi. Primele scrieri medicale (580-320 i.H.) au fost incluse in tratatul „Sochuaniâ€, acesta fiind contemporan cu textele medicale ale lui Hipocrate.
Medicina chineza patrude pe plan mondial inca de pe vremea Drumului matasii! Rivalitatile si luptele pentru putere, precum si represaliile contra numeroaselor rascoale degenereaza intr-un haos care va dura 260 de ani, perioada cunoscuta sub numele de epoca „Regatelor Combatantei†(479-221 i.H.).
In timpul dinastiei Han, are loc prima perioada de patrundere a civilizatiei chineze pe plan mondial. Este deschis „drumul matasiiâ€, se stabilesc legaturi comerciale intre China, Persia, India si Asia de Sud-Est. Gratie pacii care domneste in imperiu, se retiparesc numeroase lucrari medicale, reunite in „Han Shui†(Analele Han).
In aceasta perioada se cunosc trei figuri importante:
Chuen Yu Yi (215-216 i.H.), care a lasat o lista cu observatiile sale medicale (anamneza, examenul clinic, diagnosticul, tratamentul) privind diverse maladii cum ar fi ciroza, lumbago, abcesul peritoneal, angina infantila, congestia pulmonara, guta, paralizia progresiva.
Chang Chong Jing este numit „inventatorul simptomatologiei si al terapeuticii chinezei, considerat un fel de Hipocrate al medicinei chineze. El a analizat diversele forme de febra, facand distinctia intre maladiile acute si cele cronice.
Hua To (110-207 d.H.) este considerat cel mai mare chirurg al epocii, lui fiindu-i atribuite diverse operatii, precum laparotomia, grefe de organe, rezectii intestinele, efectuate sub anestezie generala. El este cunoscut si ca obstetrician si autor al introducerii falangei drept unitate de masura pentru localizarea mai usoara a punctelor de acupunctura.
Acestui trio medical celebru i se adauga nume precum Huan Fou Mi (215-282), autor al unui tratat de acupunctura, Huang Shu He (210-280), autor al „Tratatului pulsuluii, lucrare tradusa in tibetana, araba si persana.
Este cunoscut si Ko Hong, care a descris variola, patrunsa in imperiul chinez prin intermediul hunilor (el a mai descris, de asemenea, si ftizia, beri-beri si ciuma bubonica). Ko Hong este, de asemenea, autor al unei formule pentru un asa-numitul „elixir al nemuririiâ€.
Limitele medicinei orientale
Medicina orientala are limite datorita rezultatelor foarte slabe impotriva bolilor produse de microorganisme si in special impotriva bolilor contagioase.
Bolile molipsitoare, patologia microbiana si virusologia vor ramane definitiv in studiul medicinii moderne. Trebuie subliniata exceptia referitoare la tratamentul din medicina orientala impotriva racelii si gripei; desi tratamentul pentru vindecare, facut dupa instalarea bolii, are doar rezultate modeste, tratamentul preventiv, aplicat la primul contact cu mediul contagios sau imediat dupa aparitia primelor simptome de raceala, are rezultate remarcabile.
Eficienta economica a medicinii orientale
Eficienta economica a medicinii orientale se datoreaza nivelului modest de cheltuieli necesare unei persoane pentru realizarea integrala a actului medical. Cheltuielile pentru efectuarea masajului sunt nule. Cheltuielile pentru tratamentul prin termopunctura acopera lunar costul a cel mult 2 kilowati in factura la curentul electric, adica aproximativ 1 leu. Cheltuielile pentru plante medicinale si pentru tincturi sunt de aproximativ 20 – 25 lei lunar. In Occident exista tendinta de neglijare a acupuncturii lichide deoarece interesul pentru actionarea punctelor de pe meridiane prin masaj si termopunctura este mult mai mare iar preturile plantelor medicinale si ale tincturilor sunt relativ ridicate si in continua crestere. Trebuie reamintit ca acupunctura lichida este la fel de importanta ca presopunctura si termopunctura si de aceea este recomandata utilizarea cel putin a plantelor medicinale esentiale pentru care cheltuielile sunt de numai 10 lei lunar. Cheltuielile lunare pentru colaborarea cu specialistul intr-un sistem ce acopera toate aspectele profesionale si medicale sunt de 10 lei.
Preluare Iza M.
