Mincinciuna
Ne mai desparte o saptamana de referendumul din 19 mai, la capatul caruia vom afla daca Traian Basescu revine sau nu in fruntea statului, prin (in)validare populara. Sumedenie de scenarii ce incearca sa aproximeze perioada post-nouasprezece mai inunda piata mediatica, de pe care nici CNA-ul nu este in stare sa inlature produsele cu potential nociv pentru sanatatea democratica a populatiei. Pletora de premonitii si dari in bobii referendumului izvoraste din apetenta particulara a comentatorilor si analistilor de tot soiul pentru anticiparea miscarilor politice. Ea este intretinuta, insa, in egala masura, de dependenta cetateanului de palavrele livrate pe posturi de televiziune, in ziare, la mitinguri si in spoturile de campanie, pe care le consuma nemestecate.
Electoratul se dopeaza
Nici n-a prea avut timp, ce-i drept. De vreo luna incoace, versiunile tuturor actantilor scenei politice despre cum ar trebui sa arate societatea romaneasca dupa 19 mai l-au naucit complet. N-are timp sa molfaie una ca i se indeasa alte zece in gura larg cascata cu care se uita seara la televizor. Cand i se pare ca a adulmecate izul de facatura al uneia, olfactul ii este bruiat de arome tari si noi. Pe gura, pe nas, pe urechi, alegatorul prizeaza doza mari de sfaturi electorale, care de care mai intelepte si mai sore cu realitatea. La 19 mai, ar fi de ajuns un control antidoping la intrarea in cabinele de votare. Nu ca n-ar fi cvorum, dar n-ar mai fi alegatori. V-ati ingrozi ce procent urias de cetateni cu drept de vot ar fi descoperiti cu substante interzise de Constitutie in sange, procurate direct de pe sticla, la pretul de nimic al abonamentului TV.
Ce-o fi fost in capul lui?
Exista cel putin un motiv clar pentru care toti prevestitorii politici se ocupa competent de perioada de dupa 19 mai. Pentru ca nu sunt capabili sa mai anticipeze nimic din ce-o sa fie pana atunci, in cele sapte zile de pre-referendum. Bruiajul e total, iar inventivitatea protagonistilor nebunesc de fecunda.
De altfel, o campanie declansata sub semnul minciunii nici n-avea cum sa arate mai bine. Strecurata cu constiinta asumata a efectului ei sau debitata cu lejeritatea unor taclale de terasa, gogorita cu demisia in cinci minute a presedintelui Basescu a deschis luna de foc si para a campaniei.
In general, seful suspendat al statului este creditat cu stiinta culiselor si a aranjamentelor departe de lumina indiscreta a blitzurilor. Ce-i drept, nu a si a Golden Blitzului. In virtutea acestei faime, mincinciuna (v-ati prins, minciunica de cinci minute) ar putea trece drept o gaselnita plina de sens. Care ne scapa doar noua, alegatorilor de rand. In realitate, are toate sansele sa ramana in istoria presedintiei basesciene doar o prostie ridicola prin gratuitatea ei. Sa fi sperat Traian Basescu ca scapa de suspendare, daca face figura de om de cuvant si apeleaza la institutia demisiei de onoare, necunoscuta prin partile noastre? Ce-a fost in capul lui sa se angajeze ca demisioneaza, cand adversarii sai n-ar fi inghitit in ruptul capului asa ceva din partea unu ins faimos pentru indarjirea cu care s-a agatat mereu de putere? A facut-o pentru suporteri? Nu era nevoie; astia i-ar fi ramas fideli – cum i-au si ramas, de altfel, si cum se va vedea la referendum – si fara sa-si vada idolul angajandu-se la gesturi atat de elegante si de necugetate.
Sobolanii si cartitele au iesit din galerii
Calcul de maestru sau gargara infantila, minciuna cu demisia n-a declansat simpatii, care erau amorsate demult, de cand romanii au decis ca Basescu este o alternativa acceptabila la Adrian Nastase. Dar a declansat campania, careia i-a dat si tonul. Urmand pilda presedintelui, pe care-l poate acuza oricand ca ii este adevaratul inspirator, partea de Romanie care nu-l inghite pe marinar se comporta in consecinta. Anemicele acuze indreptatite la adresa suspendatului, care coalizeaza in jurul lui un grup de interese cel putin la fel de puternic precum cel pe care il denunta, sunt sufocate de suvoiul de invective urlate din bojoci la mitinguri sau invelite sumar in strategie de campanie anti-Basescu. Mircea Geoana a lepadat ambalajul de diplomatie in care a stat impachetat frumos in guvernarile PSD si exerseaza injuratura groasa si flegma, penibil ca un microbist de canapea nimerit pe stadion in mijlocul galeriei. Sforarul insusi al marilor incuscreli contra naturii din politica romaneasca, guzganul rozaliu Viorel Hrebenciuc a iesit din subteranele in care isi face veacul sa urineze si el contra vantului care-i sufla lui Basescu in panze. In replica la aluzia cu sforariile din care si-a facut blazon, alunecosul Hrebenciuc, care are in buzunar planurile labirintului politic unde se pot intalni la negocieri partide dintre cele mai incompatibile, abandoneaza intunericul propice si scoate la lumina epitetul de „betiv transpirat”, pe care i-l arunca lui Basescu in obraz, impreuna cu niste acuzatii palide de securism neprobat.
Nu mai sunt locuri pe liste
Imparteala generala de vorbe grele se consuma la un nivel sonor atat de ridicat incat vocea marilor injuratori ai patriei nici nu se mai aude. Gigi Becali si Vadim Tudor, mari cunoscatori de imprecatii, n-au loc sa-si etaleze cunostintele de limba. Scena e confiscata de colegi de-ai lor mult mai stilati, cu aparente de domni bine si limbaj vaccinat.
Concursul de sudalmi, deghizat in campanie pentru referendum, mai dureaza, deci, o saptamana. Dar nu va mai puteti inscrie. Lista de subscriptii s-a deschis odata cu mincinciuna si a ramas asa pret de cinci minute. Timp berechet ca toti cei interesati sa-si gaseasca loc de-o parte sau de alta a baricadei.
Vifor Rotar
