Mic ghid util de prindere a „dudelor DNA”. Exemplul de caz: Pintea!
Când auziți de flagrant, din start, să vi se aprindă beculețele: ăla se face cel mai greu.
Când auziți de sume mari, date în cash, în mână, gândiți-vă cum încap banii ăia într-un mic pliculeț.
Când auziți că flagrantul e făcut de Sectia a II a, să știți că flagrant face doar Secția I.
Când auziți că se schimbă orele de flagrant, sumele, monedele, spețele, contractele, toate ca ciorăpeii, cu viteză nebună, să știți că-s problemuțe. Flagrantul, șpăgile, sunt pe cifre fixe, clare.
Când auziți că de flagrant e lipit și coronavirusul, sunt problemuțe mai mari.
Când auziți că a vorbit după 2 ore o fețiță cu ”șpăgăreasa” ”reținută din flagrant” la telefon și aia nu știa nimic, atunci începe noaptea minții.
Când auziți după ”flagrant”, în 1 oră sau 2 hai 3, nu se întâmplă nimic, decât percheziții, atunci se desfășoară showul. Îți aprinzi o țigară și aștepți circoteca.
Când auziți că după alte 3 ore, iese și șeful instituției, public, în mod ilegal, să anunțe disperat flagrantul și mita, atunci înseamnă că Săpoca e acolo. E deja clar. Bei un suc în cinstea lor.
Când auziți că după alte 6-10 ore, după ”flagrant”, percheziții, ”reținere”, fără suspect, inculpat, fără audiere, e adus cel umflat la central și nu la ST local, care ar fi putut lejer face totul, atunci e cam altceva. Aștepți haosul.
Când auziți că ”șpăgăreasa” n-a pus mâna pe ”șpagă”, să știți că nu e flagrant. Și, cine știe, poate nici șpagă. Râzi în hohote de ei, ce să faci?
Fie roata și pătrată tot se mai învârte odată.