Memoria amputata a Revolutiei
Muzeul Casa Muresenilor a organizat, inca de la inceputul saptamanii, o expozitie dedicata aniversarii a 20 de ani de la Revolutia din Decembrie 1989. In incinta muzeului s-au adunat astfel obiecte specifice perioadei comuniste, devenite intre timp simboluri ale Epocii de Aur. Cravate de soim al patriei si pionier, sticlele de lapte si borcanasele de iaurt care isi faceau veacul in plase la cozile interminabile ale regimului, tablouri, medalii, steme, portrete: itemuri care nu le spun prea mult tinerilor, dar care au, pentru cei de varsta a doua, o semnificatia dureroasa.
Evenimentul prilejuit de implinirea celor doua decenii de la Revolutie nu s-a rezumat doar la expunerea de obiecte incarcate de atmosfera acelor ani. Programul actiunilor a inclus si marturii orale ale catorva dintre supravietuitorii practicilor de represiune ale regimului comunist. Fosti puscariasi ai temnitelor rosii, novembristi, revolutionari sau urmasi ai acestora au vorbit la „Ora de istorie” despre suferintele indurate si prigoana la care au fost supusi de catre tortionarii comunisti. Etelka Babes a povestit ultimele ore din viata sotului-martir Liviu Babes, brasoveanul care, in 2 martie 1989, isi dadea foc pe partia Bradul din Poiana, in semn de protest fata de regimul Ceausescu. Alti brasoveni au dezvaluit si ei calvarul indurat in anchetele Securitatii ori mizeria din spitalele psihiatrice sau temnitele in care au fost incarcerati in calitate de dusmani ai poporului.
Marturii cutremuratoare, care ar fi meritat o audienta mult mai numeroasa decat anemica prezenta din sala muzeului. Un interes la fel de mare l-au starnit vorbele lui Ioan Demi, revolutionarul timisorean de origine creditat cu statutul de initiator al Revolutiei la Brasov dupa ce i-a instigat pe colegii lui de munca de la uzina „6 Martie” sa iasa in strada pentru a-si uni protestele cu cele ale timisorenilor. Numai ca rememorarea lui Demi a virat in dezvaluiri, dupa ce revolutionarul s-a incins iar indignarea si furia l-au inecat. Discursul lui Demi i-a pus in dificultate pe custozii muzeului, dupa ce discutia a ajuns la personaje precum Aristotel Cancescu, seful judetului si patron al muzeului, actualul liberal Vasile Bran, pededistul Liviu Lungu controversatul Dorin Lazar Maior sau misteriosul, influentul si vesnicul secretar al Primariei Noni Paraschiv.
Nu este pentru prima oara cand Demi il acuza pe Aristotel Cancescu de faptul ca ii fotografia pe muncitori in 21 decembrie, in asa fel incat conducerea fabricii sa-i poata recunoaste dupa ce revolutia ar fi fost inabusita. Sau pe Vasile Bran ca suda portile intreprinderii la care lucra, pentru a impiedica iesirea muncitorilor in strada.
Demi considera ca tocmai faptul ca niciunul dintre cei pe care ii acuza nu l-a dat in judecata pana acum este o confirmare a faptului ca are dreptate si ca multi indivizi aflati la Revolutie de cealalta parte a baricadei sunt astazi personaje influente si avute in partid.
Rechizitoriul lui Demi la adresa profitorilor Revolutiei ar fi trebuit demult sa fie asumat de procurori si, in cazul in care s-ar fi dovedit adevarat, un judecator sa se pronunte in baza lui. Faptul ca, la 20 de ani de la evenimente, astfel de rabufniri se intampla la ocazii aniversare, nu sunt in niciun fel o garantie a adevarului. Sunt doar simptomele bolii tinute prea indelung in carantina tacerii. Sunt zvarcoliri fara efect intr-o societate prea lasa ca sa fi pus la timp in aplicare legea lustratiei. Sunt spasmele membrului amputat. care nu va mai ajunge niciodata sa riposteze la figura diverselor personaje sinistre din peisajul post-revolutionar.
Vifor Rotar
