Matrix
Ați încercat vreodată să vă gândiți la condiția paradoxală pe care o au ființele umane?
Ca om… practic nu ai nimic. Dar absolut nimic! Nu ai nicio proprietate și nu ai niciun drept.
Nu te amăgi… hârtiile pe care le ai în sertar asupra terenurilor, casei, mașinii, etc., nu au absolut nicio valoare.
Guvernul ți le poate lua absolut oricând vrea.
Ia încearcă să nu mai plătești taxele… să vezi cât de repede îți vor fi confiscate toate astea!
Poți fi expropriat oricând, dacă se decide o naționalizare. Ați uitat cum s-a instaurat comunismul?
Nu ai dreptul să vânezi sau să pescuiești, pentru că fondul cinegetic aparține statului. Trebuie să plătești pentru asta! Nu ai dreptul să iei un lemn din pădure ca să te încălzești, pentru că pădurile aparțin statului. Trebuie să plătești pentru asta!
Nu ai voie să sapi o fântână, pentru că apele aparțin statului. Trebuie să plătești pentru asta!
Nu ai voie să păstorești animale, pentru că pășunile aparțin statului. Trebuie să plătești pentru asta!
Orice vrei să faci trebuie să plătești…
Cum naiba s-a putut ajunge aici?
Cine naiba este „statul”?
De ce trebuie noi să-i plătim pentru ori ceea ce facem?
De la cine a luat statul planeta în stăpânire?
Ai semnat cumva vreun contract cu statul, prin care tu te obligi să-i plătești ceva, ca să poți trăi?
Nici măcar propriul tău corp nu-ți mai aparține!
Ai uitat că statul te poate obliga să te injectezi, dacă așa are el chef?
Nu ai absolut nimic! Totul aparține „statului”.
Statul este cea mai monstruoasă formă de dominație asupra ființei umane…
Tu nu poți face absolut nimic fără să ceri aprobări și fără să plătești taxe.
Încă odată: cum naiba s-a ajuns aici?
Haideți să vă spun o teorie interesantă…
Se spune că totul este un fel de simulare; că noi trăim de fapt într-un fel de Matrix.
Viața asta este ca un fel de joc… și e pe bani! Trebuie să plătești ca să joci jocul…
Ca în orice joc, nu poți avea nimic, decât ceea ce jocul îți permite să ai.
Trebuie să joci după regulile jocului și trebuie să plătești pentru tot ceea ce ai în joc…
Nu-i așa că acum totul capătă sens?
Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com
Comentariu
Asta, probabil, pentru ca noi „ne dam” statului. Când se naște un copil, părinții sunt obligați sa îl înregistreze, ca să primească certificatul de naștere.
Deci, copilul e dat pe mana statului, de la nastere, de către părinți, prin înregistrarea în catastifele statului. Ca, dacă nu ar fi asa, statul nu ar avea habar de el și, deci, nu l-ar putea atinge cu nimic. Ar fi inexistent pentru stat. Nu?
Adica noi plătim pentru tot ce avem nevoie, în acest joc, pentru ca statul știe de existenta noastră.
Dar, dacă nu ar ști?
E drept, mare lucru nu ai putea face, ca aproape oriunde mergi, ți se cere certificatul de naștere sau buletinul (care e emis tot pe baza certificatului de nastere).
Dar… ai putea fi educat acasă de către parinti, fără a mai fi obligatoriu sa fii înscris la o școală, unde și asa ești învățat ce vrea statul sa te învețe, ai lucra fără acte, la negru, poate cu ziua în agricultura sau la oameni acasă, ca acolo nu se tare cer acte, iar la cumpărături nu te întreabă nimeni cine ești.
Mai greu cu locuința, ca, dacă nu ai pe cineva înregistrat la stat, care sa dețină o locuința, sa te primească sub acoperișul lui… ar trebui sa dormi sub cerul liber (oricum unii sunt în situația asta, chiar dacă sunt inregistrati).
Așadar, degeaba nu suntem întrebați dacă dorim sa intram în joc. Ne baga parintii și noi ne băgăm, la rândul nostru copiii, pentru ca „asa trebuie”, astea sunt regulile jocului: plătești bani ca să trăiești și ca să „detii” și mai „platesti” o data, făcând pui pe care sa ii bagi mai departe în joc, ca jocul sa continue la infinit.(A.Brad)
