Matelotul a plans poezie la Prora TV

Matelotul a plans poezie la Prora TV

0 96

Bag seama ca circul basescian continua si este greu de prevazut ce-i va mai scorni mintea imbolnavita de orgoliu si de anumite siropuri pana in 22 noiembrie, cand multi spera ca, atunci, jalnicul sau spectacol pe scena Romaniei sa ia definitiv sfarsit.
Mai nou, intr-o repriza TV, Traian Basescu a dat din nou apa la soareci dupa ce si-a amintit ca in tinerete a fost si poet si s-a apucat de recitat cateva versuri scrise in acele vremuri.
Ca opera sa literara in versuri nu a fost prea vasta o dovedeste si poezia prezentata pe micile ecrane si, din respect pentru tristul subiect, nu ma apuc sa o disec.
Mult mai vasta pare opera sa in proza, dedicata unei iubiri ciudate cu doamna Secu, aceasta doamna, la vremea ei, inlesnind deschiderea sau nu a unor usi tainice de dupa care ieseai ori zmeu vremelnic, ori, de multe ori, cu picioarele inainte.
Invitat la o emisiune TV, Traian Basescu a profitat de ocazie pentru a recita cateva versuri compuse in tinerete pe mare, versuri zdruncinate rau de tangaj si ruliu.
Astfel, Traian Basescu a recunoscut ca a compus cateva poezii in tinerete, recunoastere insotita de fandoselile de rigoare si de un barbatesc hahait, dar ca nu le-a publicat niciodata. Normal, care editor si-ar fi riscat functia?
Dupa mai multe rugaminti ale gazdei emisiunii – aceasta gazdanu a avut incotro, ca asa era scenariul – presedintele Romaniei a fost de acord sa recite o strofa. Iata cum suna aceasta:
„Deasupra-ti cerul se inalta
Si de pe el privesc in jos,
Sute de stele ce-l admira
Pe bravul om prietenos”.
Dupa care insa, tot privind in jos spre omul prietenos, Traian Basescu s-a incurcat, spunand ca a uitat versurile compuse cu zeci de ani in urma – mai mult de vreo treizeci nu pot fi, oricum.
Totusi, printr-un efort intelectual pe care nu l-a aratat in conducerea tarii, pana la sfarsitul emisiunii si-a amintit si sfarsitul poeziei, pe care a recitat-o cu ochii in lacrimi, probabil din cauza efortului intelectual apucandu-l crampele la burta.
„Iar dupa luni de mers pe-ntinderea albastra,
Intors din nou la tarmul tau iubit,
Ai alergat grabit spre casa,
Sa vezi iar chipul mamei fericit.
Casa era pustie si cernita
Si ai plecat in Cer, spre cimitir,
Ca sa asezi in tarana proaspat ravasita
Un trandafir, trei lacrimi s-un sarut.
La capul mamei ce murise trista
Cu gandul la copilul ce-a crescut”.

Daca marinarul Traian Basescu i-a aratat maica-si, la vremea respectiva, poezia, sunt sigur ca trei zile a mancatprin Constanta, prin parcuri, salam cu paine. Mai rau este ca presedintele Traian Basescu ne conduce, de cinci ani, dupa cum a compus si poezia. Si asta a facut ca noi nici macar salam cu paine sa nu mai avem de mancat.
Trecand insa peste aceste maruntisuri imi permit sa-i dedic si eu cateva versuri inspirate de faptul ca am ajuns confrate in ale literelor cu domnul presedinte Taian Basescu.

Plutesc in alcool
Si totul e gol
Si sufletul meu
E singur mereu.

Privesc in tavan
Caci totu-i in van
Si sufletul meu
E singur mereu.

Si-n al doispelea ceas
As vrea un popas,
Dar sufletul meu
E singur mereu.

Ii sugerez domnului Basescu Traian sa memoreze aceste cateva randuri ca sa i le dedice madamei Udrea, dupa ce va parasi Cotroceniul. Poate asa o va convinge pe vampa de la Turism sa nu-l paraseasca.

Dan Bota

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.