MASCĂ PESTE MASCĂ
Plecarea unui premier, a unui lider, a unui nume de pe ușa Palatului Victoria nu e schimbare.
În România, de prea multe ori, crizele nu se rezolvă, doar se cosmetizează.
Sistemul simte furia străzii urcând, așa că schimbă masca. Sacrifică o față, ca să salveze mecanismul.
Problema nu este un om.
Problema este că politica românească a ajuns un circuit închis, o aristocrație de partid care rotește funcții, ministere și combinații, în timp ce vinde publicului iluzia alternanței.
Chiar trăiți, emoționați, iluzia schimbării puterii?
Se schimbă doar administratorii.
Aceiași figuranți joacă roluri opuse, mimează conflicte și vând drept democrație o rotație de privilegii.
Avem masca stabilității, a competenței, masca responsabilității.
Dar poate cea mai toxică este masca inevitabilului — ideea că nu există alternativă, că totul trebuie acceptat așa cum este.
Asta e marea impostură!
Ni s-a inoculat că orice ruptură e periculoasă, că orice contestare e extremism, că orice alternativă e un risc.
Frica a fost transformată în instrument de guvernare.
Și sub această frică se justifică tot: austeritate, obediență, degradare, compromis.
Da, greșim mereu la vot, alegem din ce n-avem, dar nu acolo e frauda.
Nu deficitul.
Nu datoria.
Nu crizele.
Ci această pedagogie a supunerii.
Totul este mască peste mască.
Și mai e ceva: când un sistem își retrage temporar figurile compromise, nu înseamnă că le abandonează, ci doar le conservă, până la următorul scrutin.
Personajele nu dispar, intră în recondiționare.
Românii nu se vor stinge lent, distruși de un partid, de un premier sau de un președinte.
Se vor stinge, tastând speranțe și înjurături…
Pentru că ecranele și masca sunt scuturi excelente pentru scuipatul care nu mai ajunge pe obraz.
Autor: Dana Macsim
Sursa: facebook.com
