Martie 1990 Cadavrele – o alta arma secreta a revizionismului maghiar...

Martie 1990
Cadavrele – o alta arma secreta a revizionismului maghiar !

0 101
 
Da, s-ar putea spune È™i aÈ™a, cadavre ratate!, aÈ™a cum ratezi la tir cartuÈ™ele sau È›intele! Le-au procurat – e vorba de cadavre, Dumnezeu È™tie cum, că nu-i uÈ™or să găseÈ™ti la dată fixă 18 cadavre nou-nouÈ›e, să pară a fi ieri împuÈ™cate sau stâlcite în bătaie, le mai faci È™i niÈ™te incizii, vânătăi sau găuri de glonÈ›, le îmbraci frumos, cu cât mai mult verde pe ele, eventual le pui È™i o pană de cocoÈ™ la pălărie, apoi le convoci pe toate cadavrele, adică le încarci într-un camion cu basculantă pe care îl trimiÈ›i a doua zi după „evenimentele” de la Târgu MureÈ™, pe un anumit traseu, ca să fie răsturnate sărmanele cadavre într-un loc anumit, mai rîpos, iar cu vreo oră-două în urma camionului vii cu coloana de automobile în care au fost îmbarcaÈ›i ziariÈ™ti din toată lumea, acei ziariÈ™ti care cu o zi înainte au difuzat în lumea largă de zeci È™i sute de ori imaginea emblematică a românilor care îl linÈ™ează pe maghiarul Cofariu… Bestiile valahe!
      …Evident, cadavrele aflându-se în posesia a felurite acte È™i semne din care să rezulte clar cât erau de maghiari! BieÈ›i maghiari!… Victime ale…
      Zis È™i făcut! Camionul este încărcat cu cei 18 pasageri „de ocazie” È™i clandestini, pleacă spre destinaÈ›ie, apoi, din altă direcÈ›ie, după cronometru È™i conform desfășurătorului venit, probabil, de la Budapesta, este pornită È™i coloana de maÈ™ini a presei libere, democrate, care trece prin câteva sate de români, nimeni nu le iese cu pâine È™i sare înainte, iar după un timp coloana ajunge într-un desiÈ™ de codru, la locul È™tiut numai de organizatorii evenimentelor, se opresc, caută în dreapta, caută în stânga, sus, jos, mai la vale, mai la deal, nici urmă însă de cadavrele agonisite cu atâta trudă!… Unde erau cadavrele?! Ce făcuse nenorocitul de È™ofer cu ele?! Cui le vânduse?!…
      …AÈ™adar, aÈ™a s-a ratat momentul culminant al mascaradei de la Târgu MureÈ™, martie 1990, care trebuia să fie încununată prin această întâlnire, spontană desigur, neprevăzută, dintre ziariÈ™tii occidentali, căci numai ăia sunt ziariÈ™ti adevăraÈ›i, È™i cele 18 cadavre ale victimelor barbariei româneÈ™ti insuportabile, cazul urmând să fie discutat È™i la ONU, desigur: 18 – optuÈ™pe cadavre de maghiari nevinovaÈ›i, în floarea vârstei, uciÈ™i de români, de românii toleraÈ›i pe străvechiul pământ secuiesc, nu este o crimă oarecare, pe care s-o treci cu vederea sau la Faptul divers… Li se dădea serios de lucru conclavurilor internaÈ›ionale convocate să găsească o soluÈ›ie! Măcar acum, în al enÈ™pelea ceas! Înainte ca românii să declanÈ™eze propriu zis genocidul pe care-l pregătesc de mai bine de o mie de ani!…
      Dar, deh, n-a fost să fie!… Nu le-a ieÈ™it tovarășilor maghiari înscenarea măcelului, au greÈ™it că nu au apelat la veteranii de la Ip È™i Trăznea, ci s-au încrezut în generaÈ›ia tînără de honvezi, căreia îi aparÈ›inea È™i È™oferul camionului! Cum l-o fi chemat pe acel PiÈ™ta care, atunci când de emoÈ›ia sa maximă, a È™oferului, motorul s-a înecat È™i s-a oprit, el, bietul È™ofer, conÈ™tient de valoarea preÈ›ioasei încărcături È™i temându-se să nu încurce circulaÈ›ia, a părăsit vehiculul È™i a È™ters-o de la locul incidentului, lăsând camionul pe marginea drumului È™i plin ochi de cadavre!… Departe de rîpa vizată È™i bine însemnată pe traseul rămas nestrăbătut!… Au rămas în soare, camionul È™i cadavrele, până s-au adunat roi toate muÈ™tele din judeÈ›!…
      …Cam aÈ™a s-a încheiat făcătura încercată de specialiÈ™tii maghiari în diversiuni anti-româneÈ™ti!
      Întrebarea la care aÈ™ vrea un prim răspuns este următoarea: de unde erau aceÈ™ti specialiÈ™ti, aceÈ™ti activiÈ™ti ai anti-românismului? Din Ungaria, eventual din diasporă, sau erau rezidenÈ›i pe teritoriul inamic, românesc?…
      Deci, în termeni ceva mai seci, în Martie 1990, în cadrul diversiunii puse la cale de UDMR È™i organele sale superioare sau auxiliare, s-a încercat È™i această stratagemă: să fie expuse în faÈ›a omenirii îngrozite 18 cadavre, pregătite din vreme spre a fi identificate ca victime ungureÈ™ti ale sălbăticiei românilor! Urmau să fie fotografiate È™i filmate de televiziunile È™i ziarele din Occident convocate în acest scop, promiÈ›ându-li-se că vor avea de transmis niÈ™te reportaje puÈ›in spus senzaÈ›ionale, din România lui Dracula!… 18 maghiari uciÈ™i, executaÈ›i cu sânge rece de români! Ce altă dovadă mai trebuia pentru a se lua în dezbatere internaÈ›ională problema Transilvaniei, care trebuie măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să devină subiectul unor preocupări internaÈ›ionale È™i al unei soluÈ›ii internaÈ›ionale… Măcar cum a fost aceea de la Viena, din 1940… Cel puÈ›in! Dacă nu chiar toată Transilvania!
      Bietele cadavre!… Sunt convins că printre ele vor fi fost È™i cadavre de români, È™i-mi place să cred că acele cadavre nu s-au lăsat manipulate într-un mod atât de ticălos, vor fi avut o reacÈ›ie de dincolo de moarte cu care l-au speriet pe bietul bozgoride, punându-l pe fugă de la locul faptei… Al faptei neduse până la capătul ei atât de mizerabil…
      Ce ne făceam dacă udemeriÈ™tilor le reuÈ™ea atât de ticăloasa manevră?! Nu ne mai spălam de păcatul È™i ruÈ™inea celor optuÈ™pe crime nici peste o sută de ani!… Căci È™ansele de a dovedi falsul ar fi fost minime!
      Dar mai ales mă întreb: Ce urma să se întâmple mai departe în cadrul scenariului pus la cale de udemeriÈ™tii de la Budapesta? Ce reacÈ›ii internaÈ›ionale erau preconizate, prevăzute sau chiar pregătite, puse deja la punct, să se declanÈ™eze imediat după descoperirea cadavrelor?
      Întrebarea se pune È™i în sens contrar: ce riscau ungurii dacă erau prinÈ™i? Ce au pățit în urma celor petrecute?! Ce a urmat propriu zis?
      Iar răspunsul este năucitor: nimic! Nimeni nu a pățit nimic! Iar ancheta care trebuia declanÈ™ată a debutat cum nu se putea mai prost: prin totala secretizare! S-a dat consemn în Armată – care atunci îngloba È™i SRI È™i PoliÈ›ie, să nu răsufle nicio vorbă despre cele 18 cadavre… Iar ce anchetă s-a făcut, cu ce rezultate, nu mai È™tiu nici eu ca să vă pot spune povestea până la capăt!… A ajuns până la mine numai o È™oaptă, confirmată de Sabin Făgărășanu, care avea de unde să È™tie că era adevărată! Iar eu, după un vechi obicei al casei, imediat am făcut publică informaÈ›ia È™i am cerut organelor de procuratură să se auto-sesizeze È™i să lămurească lumea, ce È™i cum a fost cu cadavrele amintite! Am publicat mai multe texte pe acest subiect, am făcut È™i o interpelare parlamentară – dacă nu mă înÈ™el, iar la o întâlnire cu unul dintre cei mai importanÈ›i oameni ai momentului È™i ai locului, o autoritate în materie de Martie 1990, l-am întrebat direct, fără ocoliÈ™uri, cum a fost cu cadavrele irosite prosteÈ™te de UDMR, iar dînsul mi-a răspuns mirat: „de unde È™tiÈ›i dumneavoastră de povestea asta, domnule profesor?!” Un răspuns greÈ™it, dacă È›ii seama că venea de la un profesionist al răspunsurilor ambigue, în doi peri!… Nu era deloc ambiguu! Sau poate că exact asta a vrut să spună È™i domnul general! La data respectivă maior numai!…
*
      …Au trecut de atunci 23 de ani! Cred că măcar acum, când gluma, adică obrăznicia din secuime se îngroașă, ar fi timpul să aflăm adevărul despre tot ce-s în stare să facă compatrioÈ›ii noÈ™tri ugro-finici! Nu-i putem potoli decât cu arma adevărului È™i a legii. Iar legea nu poate interveni decât în interiorul adevărului! Deci adevărul trebuie pus mai presus de orice altă discuÈ›ie cu udemeriÈ™tii din È›ară È™i de la Budapesta!
      Nu întreb de ce autoritățile de la BucureÈ™ti au È›inut È™i È›in mai departe secret acest episod din zbuciumata primăvară a anului 1990! Nu întreb pentru că È™tiu! Și am spus-o public de fiecare dată, deci o mai spun È™i acum: autoritățile de la BucureÈ™ti erau, la acea dată, autoritățile care organizaseră È™i „evenimentele” din decembrie 1989… Nu erau autorități româneÈ™ti, ci autorități „feseniste”! Iar în decembrie 1989, la TimiÈ™oara, după cum bine È™tim acum, s-a recurs cu mare succes la diversiunea cu cadavrele adunate din timp pentru a le pune să joace teatru, să facă pe morÈ›ii proaspeÈ›i, victime din ajun! Încă nu s-au răcit de tot, săracii!… Era foarte important să nu se facă nicio comparaÈ›ie între TimiÈ™oara È™i Târgu MureÈ™, să nu se stabilească nicio similitudine!
      În martie 1990 nu È™tia mai nimeni de acest episod timiÈ™orean! Dar unii, din ce în ce mai mulÈ›i, ar fi făcut legătura între morÈ›ii de la TimiÈ™oara (unii dintre ei, desigur) È™i morÈ›ii la fel de falÈ™i, cei optuÈ™pe, de la Târgu MureÈ™!… S-ar fi dovedit astfel că, de fapt, emanaÈ›ii revoluÈ›iei emanaseră tocmai ei revoluÈ›ia, inclusiv cadavrele fictive prin care a debutat măcelul din decembrie 1989, încheiat după două săptămâni cu vreo două mii È™i ceva de cadavre deloc fictive!……
      Șmecheria cu cadavrele È›inute la frigider în aÈ™teptare spre a fi folosite la nevoie, È™mecheria asta, destul de veche, clasică, s-a repetat cu mare succes în războiul din Yugoslavia, pentru a-i acuza pe sârbi de crime inventate! A È›inut! Și a produs efectele cunoscute!… După aceea, la câÈ›iva ani după, s-a aflat adevărul! Cum că morÈ›ii aceia (o bună parte dintre ei!), puÈ™i în cârca sârbilor, erau decedaÈ›i cu luni de zile mai înainte de a fi puÈ™i să facă istorie! Și au făcut! Adică au produs efecte ireversibile. Degeaba s-a aflat mai apoi adevărul, Yugoslavia deja nu mai exista È™i nimic nu mai dădea înapoi ceasul istoriei, chiar dacă istoria se lăsase fraudată, înÈ™elată, păcălită È™i prostită, aÈ™a cum au încercat maghiari s-o mai măsluiască o dată, în martie 1990…  A câta oară oare?!
 
      Mă mai întreb o dată: ce s-ar fi întâmplat dacă drăguÈ›ul de bozgoraÈ™, pus la volanul basculantei cu mortăciuni, nu ar fi făcut în cizme de frica a ceea ce urma să facă?! Ce s-ar fi întâmplat dacă ticălosul nu era atât de sperios È™i manevra udemeristă ar fi fost dusă până la capăt? Ce urmări ar fi avut abominabila crimă „românească”?! Nu cumva erau pregătite È™i niscai cancelarii democrate, occidentale, care să reacÈ›ioneze vehement la actele de barbarie prin care românii se excludeau singuri din spaÈ›iul civilizaÈ›iei europene?!…
      Oameni buni! Cum putem să ne apărăm de asemenea ticăloÈ™ii altfel decât dându-le în vileag pe cele cunoscute! Vreau să spun că interesul nostru suprem, de a ne apăra de vrămășia ticăloÈ™ilor, ne obligă să spunem tot adevărul despre Martie 1990! Și despre alte momente istorice asemănătoare în ticăloÈ™ia lor! A tăcea în continuare, a È›ine secret cât sunt de mârÈ™avi ungurii È™i alÈ›i prieteni cu care ne-a pedepsit Dumnezeu, este un fel de a ne tăia singuri craca de sub picioare!
      Norocul nostru e unul singur: că ungurii nu sunt la fel de deÈ™tepÈ›i pe cât sunt de ticăloÈ™i! Dar atenÈ›ie mare: din păcate, maghiarii nu acÈ›ionează singuri, ci mereu în cârdășie cu un stăpân!… Un stăpân ales de ei să fie mai puternic, cel mai puternic, dacă se poate, pe care se pricep dintotdeauna să-l înstige împotriva românilor! Să-l atragă în cârdășie! Au făcut istorie numai la remorca altora! Sau prin alÈ›ii! Deseori prin români chiar!
      Căci ungurii sunt, mai presus de orice, un popor de români, slovaci, nemÈ›i, evrei, sârbi etc., maghiarizaÈ›i! Un popor de dez-naÈ›ionalizaÈ›i! Un mixtum compositum etnic fără egal în Europa! Ei numesc asta „sinteză”!… Cei de prin părÈ›ile noastre au un aÈ™a de mare procent de „românitate”(sic!) încât am putea să le spunem măi, vere!, dacă nu cumva chiar măi, frate!
      Deocamdată însă nu merită să le spunem nici măcar măi, vecine!…
      Că le-aÈ™ spune: Măi, vecine! De ce nu vrei tu să ne avem bine?! De ce, focului, nu te potoleÈ™ti?!… Sau vrei iar s-o pățeÈ™ti?!
   
8 martie 2013
 Ion Coja

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.