Marko Bela – o statuie vie care inca mai merge la vechiul sediu al UDMR…
Portalul de știriw.w.w.24.hu din Ungaria a publicat mai demult un amplu interviu cu poetul si profesorul Markó Béla, fostul președinte si chiar cel mai important om politic maghiar al al inceputurilor UDMR, Iata un rezumat al dialogului avut cu poetul si omul politic ce v-a ramane in istoria politica a UDMR , comunicand informatii si despre infiintzarea si evolutia postrevolutionara a acestei organizatii etnice . A fost intrebat si despre viața politica a maghiarilor din perioada lui Ceaușescu, dar mai ales despre realitatile social politice si economice de astăzi și ce a fost important de retinut în perioada de stabilizare a relatiilor interetnice , uneori dificile de la inceput .Iată cateva din cele mai importante pasaje din interviul publicat exact in urma cu doi ani ,în 7 august 2020:
Rep.: Ce ați crezut si cum v-ati referit la realitatile si viitorul Transilvaniei în vremea comunismului ?
MB: Am crezut sincer că situația Transilvaniei nu este soluționată, am considerat că mai devreme sau mai târziu, această problemă trebuie rezolvată. Întotdeauna am crezut că lucrurile nu pot să rămână așa, că represiunea etnică poate fi înlăturată, și poate fi creat un model echitabil de conviețuire româno-maghiară. Ca copil, noi, în Secuime, unde abia am întâlnit cativa intelectuali români, desigur nu prea cunoșteam istoria locurilor ,si am sperat că odată si odata Transilvania va reveni din nou Ungariei.
Rep.: Ca adult ați mai avut această speranță?
MB– Transilvania nu poate să revină Ungariei, deoarece românii sunt în majoritate de mult, iar astăzi aici locuiesc douăzeci și ceva la sută maghiari și șaptezeci și ceva la sută români. Situația este complicată și de faptul că cei douăzeci și ceva la sută nu au o distribuție omogenă, deoarece în estul Transilvaniei, în partea mai îndepărtată de granița ungară, în cele două județe din Secuime, se concentrează populația maghiară, acolo suntem prezenți în procent de șaptezeci – optzeci la sută, în altă parte suntem minoritari sau chiar o diasporă…
Toate acestea, în sine, fac inutilă această amărăciune continuă despre… apartenența Transilvaniei. Desigur, este un alt subiect faptul că ceea ce este acum, deocamdata este nu tocmai prielnic maghiarilor, iar pentru Transilvania ar trebui creat un statut administrativ specific. Pentru acest statut ar trebui să se ” lupte ” maghiarii.
Rep.: Cu doi ani înainte de retragerea dvs., ați declarat că ați învățat mult în politica externă de la politicieni români, care, spre deosebire de stilul maghiarilor, bazat pe cel german caracterizat de raționalitate, romanii preferă mișcările flexibile, elastice.
MB.:Este o gravă greșeală, și noi maghiarii am comis-o foarte des de-a lungul istoriei noastre, plătind întotdeauna un preț ridicat din această cauză, pentru că am calificat disprețuitor ca fiind balcanice națiunile la sud și est de noi, și pentru că am privit lumea lor ca pe una dezordonată, confuză și funcționând într-un haos. Mi-e teamă că ne-am declarat diferiți pentru a ne disimula în general slăbiciunea.Și astăzi auzim ceva de genul poftiți și comparați satele maghiare din Transilvania cu cele române, urlă diferența. În regulă, să le comparăm, chiar există diferențe, dar după, să le comparăm pe ale noastre cu satele săsești din România, și realizăm că totul este relativ…Deci, după părerea mea, să acceptăm următoarele: cultura bizantină este la fel de rafinată ca cea occidentală, doar că are o altă logică. Ca maghiar ar fi o prostie să devii bizantin, dar în București merită să facem politică doar dacă cunoaștem mentalitatea, modul de gândire a partenerului. În Vest, dacă stabilim că la zece avem o întâlnire, atunci la ora zece toată lumea stă la locul lui, cafeaua a fost deja consumată, și începem imediat.În lumea bizantină, nimeni nici măcar nu ajunge la ora zece, la zece și un sfert cere o cafea, își caută notițele, dialoghează, ia pulsul, povestește ce este cu copiii, cu familia, și undeva la zece și jumătate, când toată lumea a atins un nivel de relaxare potrivit, poate să urmeze ce e important. A fost nevoie de timp pentru a mă obișnui. Dar a fost necesar pentru a putea obține rezultate. A trebuit să realizez și faptul că această lejeritate are și beneficiile sale. După o astfel de încălzire este mai greu să te cerți…
Rep.: UDMR a avut în față din primul minut două dileme. Prima privind raportarea la partidele din Ungaria: a alege o parte și a spera de la aceasta bani, sprijin, sau a păstra o echidistanță față de toți actorii, cu toți actorii. A doua dilemă privește politica internă: a practica strict o politică pe criterii etnice și astfel a intra independent în parlamentul român, sau a se alia la un partid românesc mare, și la alegeri a se strădui să obțină rolul de a înclina balanța, și de a obține rezultate care ajută minoritatea maghiară ca membru al unei coaliții.
MB.: La prima dilemă răspunsul meu este că trebuie să ne păstrăm independența, și nu trebuie să ne legăm căruța la niciun partid din Ungaria, dar concomitent, da, trebuie să contăm pe sprijinul guvernului Ungariei, indiferent de ce partid este la putere. Celălalt răspuns este că da, în mod natural trebuie să fim prezenți în politica internă română. Putem noi să fim sprijiniți de Ungaria, chiar și de întreaga putere din Vest, dar dacă nu suntem prezenți substanțial în București, atunci putem obține doar concesii de principiu. Am intrat în coaliție doar dacă, în programul comun au fost incluse solicitările noastre importante și dacă am primit garanții pentru realizarea lor.
Rep.:Se întâmplă ca UDMR să primească voturi de la partidele românești aliate ? Exemplul spectaculos în acest sens a fost la ultimele alegeri europarlamentare, când UDMR a trecut pragul la alegeri prin multiplele voturi primite în mod surprinzător în județele din Moldova în care locuiesc exclusiv doar români. Se spune că social democrații români și-au mobilizat alegătorii…În mod repetat ați obținut în jur de șase, șapte la sută. Nu este mult?
MB.: Putem să ne imaginăm orice, dar să ne înțelegem că aceste afirmații sunt mult doar speculații. Pe de altă parte, eu nu am informații despre aceste lucruri, acestea nu s-au întâmplat în perioada președinției mele. Doar că în România sunt în jur de 6,5% maghiari. Cu asta trebuie să calculăm, suficient pentru ca la alegeri să se intre în legislativ. Adică pentru afirmarea intereselor. noastre Partenerii noștri au știut că dacă încheie un acord cu noi, îl respectăm, întrucât dorim îmbunătățirea situației în România, și prin acest mod să se îmbunătățească și situația maghiarilor.Politicienii români într-adevăr responsabili au înțeles și că momentan este un compromis să te coalizezi cu maghiarii, dar pe termen lung este mult mai bine să duci dezbaterile româno-maghiare în parlament, guvern, decât în afara politicii, eventual în stradă. În Europa de Est problemele etnice au fost soluționate în mod crud în anii de după schimbare de regim, a se vedea războaiele sângeroase din fosta Iugoslavie, care nici nu au rezolvat foarte multe lucruri. România, grație într-o măsură importantă UDMR-lui, a scăpat de vărsarea de sânge, mai mult, prin politica sa față de minorități a transmis un mesaj pozitiv către lume.Doar cu nesupunere civică sau cu proteste de stradă nu obținem nimic, mai mult, și noi ne amintim cum a arătat Târgu Mureș în martie 1990.-Cunoscuta organizație americană Project on Ethnic Relations a anunțat în fața întregii lumi că a organizat întâlnirea de la Neptun….Nici nu au discutat în numele UDMR. De acea nu au încheiat niciun fel de pact, nici nu puteau să încheie.Dar mulțumită Neptunului și a negocierilor ulterioare a demarat un dialog. În urma acestui dialog, la Universitatea Babeș-Bolyai, unde la acea vreme în afara facultății de limbă și literatură maghiară nu exista învățământ în limba maghiară, au fost lansate la diferite facultăți și specializări mai multe sute de locuri maghiare pentru următorul an universitar. Ca să amintesc doar un exemplu.În legătură cu Neptun , nu s-a creat un conflict în interiorul UDMR. Care ar fi fost gestionat cu succes, și de ce să negăm, la sfârșit și eu personal am ieșit întărit din această situație. În faptul că, în interiorul organizației cele două tabere opuse au acceptat că în privința reprezentării UDMR ultimul cuvânt îl are întotdeauna președintele, Fără împuternicirea mea nimeni nu putea negocia nici în București, și nici în străinătate. Nici la Budapesta.
Rep.: Este o eroare să afirmăm că de o bună vreme principala linie de fractură în politica maghiarilor din afara granițelor este raportarea la Orbán Viktor,? Este acesta socotit primul ministru al tuturor maghiarilor, care plutește deasupra tuturor partidelor maghiare din afara granițelor?
MB.: Nu este o eroare, dar e mai mult de suprafață… Linia de fractură este : să ne integrăm în politica bucureșteană sau să ne legăm căruța odată pentru totdeauna de un partid din Ungaria.? Eu am ales prima soluție, adică acea a unei politici independente a UDMR. Pentru că oricât aparținem unei națiuni, acesta este un alt stat, altă viață politică, Iar eu nu am fost dispus să subordonez UDMR nici măcar lui Orbán Viktor, ci exclusiv numai voinței alegătorilor noștri. Noi am fost într-o relație apropriată încă de la început cu partidele maghiare, am și avut nevoie de sprijinul lor, dar nu am devenit președintele UDMR datorită a ce a declarat un politician sau altul din Ungaria
Rep.: Orbán Viktor a guvernat din nou la începutul anului 2011, chiar cu două treimi, și a transmis clar că va sprijini în mod exclusiv doar partidele maghiare din afara granițelor care se aliniază în spatele lui !!.
MB.: Desigur, am cântărit multe lucruri atunci,Orbán și ai lui au dezaprobat faptul că UDMR condusă de mine s-a străduit să aibă relații bune și cu alte partide din Ungaria. Dar nu este vorba de o chestiune personală, deoarece ne cunoaștem de foarte multă vreme, Am avut multe dezbateri, multe acorduri și dezacorduri. Niciodată nu ne-am certat, nu am trântit niciodată uși, conflictul dintre noi doi s-a dezvoltat puțin câte puțin…
Rep.: Succesorul dvs. în fruntea UDMR a devenit Kelemen Hunor. El unde duce organizația? Se spune că dvs. ați dus UDMR în networkul românesc, iar Kelemen Hunor îl TOT extrage treptat de acolo…
MB.: Sper că nu. Din multe puncte de vedere dă de gândit și faptul că la ultimul referendum privind revizuirea Constituției, Secuimea a produs cea mai slabă prezență, abia la jumătatea mediei naționale. Dar nu aș spune că suntem deja pe drumul de ieșire din București… Mă îngrijorează mai degrabă faptul că relația dintre guvernul român și cel maghiar s-a restrâns la minim. Și mă îngrijorează și faptul că în timp ce influența guvernului român crește la Bruxelles, scade influența conducerii ungare aflate într-o continuă luptă cu UE. În comparație, dacă astăzi la Bruxelles s-ar ivi un dezacord româno-maghiar, în foarte mare măsură, românii ar FI primii CARE SA AIBA dreptate…. Desigur și pe mine mă irită multe soluții ale UE, dar îmi este clar, că în prezent, garanția supremă pentru supraviețuirea / păstrarea maghiarilor în Transilvania este o Uniune Europeană fără granițe. La acea vreme, mulți ne-au reproșat că în special maghiarii din Transilvania, în frunte cu UDMR au contribuit la aderarea României la UE și NATO. Ei uită doar că acest demers nu a fost un compromis din partea noastră, ci a fost un interes primar la fel ca și al românilor din România. Am știut că aderarea nu va rezolva problemele etnice, dar este bine și pentru noi că putem să călătorim fără granițe, să învățăm, să ne angajăm în Europa, și ce este cel mai important: putem să mergem liber în Ungaria. Deci în mod hotărât sunt un pro-european.
Rep.: Cum rezistați ca de 10 ani nu dvs. să spuneți ce este bine? Se povestește la Târgu Mureș că din când în când, ca o statuie vie mai mergeți la fostul sediu central al UDMR, care a fost mutat de mult de Kelemen Hunor la Cluj Napoca…Ați sperat că și după demisie veți controla din umbră ca un fel de șef de trib?
MB.: Dacă aș fi vrut să controlez, atunci nu renunțam. Totuși, am avut atâta minte încât să știu, că adevărata influență (control) nu se leagă de autoritate, ci de funcție. De altfel, serios, chiar nu este ușor să te dezobișnuiești. Ma obișnuiesc si eu să spun uneori că politica este ca un drog….
