Marele transfer al lui Chivu e doar o mica operatiune bancara
Sunt doua saptamani de cand presa dadea ca sigur transferul fundasului lui AS Roma, simpaticul si talentatul Cristi Chivu. E drept ca ziaristii s-a contrazis in fiecare zi care a urmat anuntului initial asupra echipei la care va urma sa joace Chivu. Daca luni era Internazionale Milano, martea se vorbea despre Barcelona, pentru ca miercurea sa fie randul celor de la Real Madrid sa-l aiba coleg de vestiar pe jucatorul roman. Ca sa complice lucrurile si-asa tulburi, cantautorul italian Eros Ramazzotti, mare fan al lui Juventus Torino, lansa si el cate-un tril despre posibilul transfer la torinezi al unuia dintre cei mai buni aparatori ai lumii.
Atat de bun incat tam-tamul pe care iminenta plecare de la clubul cu care mai are contract doar anul asta face ca transferul lui Chivu sa fie cel mai lung, mai zgomotos si mai plictisitor dintre toate. Va amintiti anuntul unui alt mare transfer pe care presa il facea cunoscut exact cand ne informa despre traiectoria incerta a lui Cristi? Ba chiar ii punea pe amandoi sa joace la aceeasi echipa? Thierry Henry, briliantul atacant de la Arsenal, era anuntat cu surle si trambite la Barca, unde a si ajuns.
Nici nu se stinsese bine ecoul stirii ca Henry facea deja poza oficiala in tricoul catalanilor. Simplu, eficient, fara zile intregi de indoieli, mofturi, barfe, pretentii mitocane, sperante desarte date fanilor, zvonuri despre tratative pe sub masa, etc.
Dar, desigur, stiati deja toate acestea. Ce nu stiti, insa, este numele procuratorului care a negociat transferul lui Henry de la Arsenal la Barcelona. Nici n-o sa-l aflati, probabil. Omul are decenta de a sta in banca lui dupa ce si-a facut bine treaba si si-a incasat discret comisionul.
Nu e cazul cu procuratorii lui Chivu. Celebrii frati Becali – Giovanni si Victor, ai mai cunoscuti samsari de jucatori din Romania. Dintre care unul, ala mai telegenic si mai plin de el, avea ultima data licenta suspendata, dupa matrapazlacurile pe care i le-a descoperit legea cand s-a deranjat, in sfarsit, sa-l caute prin conturi. Fartatii machidoni au beneficiat de publicitate mai mare decat insusi Chivu cu ocazia transferului pe care il tot pritocesc de mai bine de doua saptamani, dar care nu se mai intampla.
De fapt, negustorii astia doi au tot dreptul sa-si vada numele in ziare si fetele la televizor mai mult decat jucatorii pe care ii reprezinta. In fond, marele transfer al verii nu e aducerea lui Chivu de la AS Roma ci virarea in conturile fostilor schimbaci de valuta a unui comision cat mai gras. Care a dospit, cel putin pe piata zvonurilor, de la 1,5 milioane de euro cat era acum vreo zece zile la cifra rotunda de 3 milioane, cum scriu ziarele spaniole de ieri.
Era normal ca impertinenta cu care cei doi isi negociaza procentele sa-i dauneze pana la urma lui Chivu. Tifosilor nu le place sa faci prea multe nazuri cand esti asteptat la o echipa sau alta. Daca te codesti prea mult si pui conditii exagerate, ti-ai asigurat dispretul, daca nu chiar ura suporterilor. Asta din urma i-a indemnat pe cativa microbisti italieni incinsi sa posteze pe Internet amenintari cu moartea la adresa lui Chivu.
Imi amintesc o secventa filmata cu niste ani in urma la palatul lui Giovanni. Mare consumator de filme cu Cosa Nostra, interlopul de matase al transferurilor isi dadea in petec in fata ziaristilor, in fata carora isi reconstituia in avans, pe scarile de marmura ale vilei, moarea eroica pe care si-o anticipeaza sub rafalele unor mafioti adevarati.?
Sa le trimita careva fanilor dezechilibrati din Italia adresa de e-mail a lu’ don Giovanni. Sau macar pe-aia din Pipera.
Vifor Rotar
