Marele actor Belmondo si NAE, cainele sau din Buftea…

Marele actor Belmondo si NAE, cainele sau din Buftea…

0 232

Să ne amintim de un mare actor francez. Jean Paul Belmondo s-a născut la 9 aprilie 1933 la Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului, într-o familie de artişti. Tatăl său, de origine italiană, fiind un sculptor renumit, Paul Belmondo (1898-1982), născut în Algeria dintr-un tată sicilian şi o mamă piemonteză.
Încă de mic, Belmondo visa să joace în piese de teatru, însă el a fost un elev extrem de indisciplinat, ale cărui pasiuni erau doar boxul şi fotbalul. A practicat, chiar, boxul ca amator, pentru scurt timp. Este înscris, apoi, la o şcoală teatrală, sub direcţia lui Raymond Girard, care, la sfaturile tatălui său, îl ajută să intre în Conservatorul de Artă Dramatică. În anul  1957, îşi face debutul şi în film, în producţia „Fă-te frumoasă şi taci”, de Marc Allegret. 
Dupa anul 1960, obţine primul său rol major, în pelicula “Cu sufletul la gură/A bout de souffle”, de Jean-Luc Godard, în care a jucat alături de Jean Seberg, rol care avea să-l aducă în atenţia publicului francez, consacrându-l ca star absolut şi una  dintre figurile-cheie  ale  mişcării  „French  New  Wave” din acei ani.
În fapt, între anii 1961 şi 1963, Jean-Paul Belmondo a fost desemnat cel mai bun actor francez, în urma sondajelor revistelor Le Figaro, Le Film francais şi Cine Revue.
Cu rolul din „l’Homme de Rio” (1965), cariera sa s-a îndreptat spre un cinematograf mai comercial, compus în principal din comedii şi filme de acţiune. Au urmat producţii cinematografice de succes, care l-au avut în rolul principal,  în care actorul pasionat de box a avut roluri… foarte fizice, în care combina cascadoriile – pe care le realiza fără dublură! – şi loviturile de pumn. Aceea era perioada filmelor cu super-poliţişti, bărbaţi macho, chiar bătăuşi şi golani, care prindeau foarte bine la public. 

Puţină lume ştie că în vara anului 1970, Jean-Paul Belmondo s-a aflat în România, pentru a filma producţia „Les Mariés de l’an II“ („Mirii anului II“), un „western à la française“.
Biografii marelui actor francez opinează că filmările la „Mirii anului II” i-au prilejuit lui Belmondo, cele mai mari trăznăi pe care le-a făcut în întreaga sa carieră. Considerând că România acelor ani nu-i oferea surse de distracţie relevante, actorul a făcut din hotelul în care el şi echipa filmului erau cazaţi, locul unor extravaganţe memorabile. Mai mult, la plecarea din România, actorul francez a adoptat un câine, faimosul Nae, care îşi „făcea veacul” pe lângă Studioul Cinematografic „Bucureşti“. Patrupedul s-a atasat total si definitiv de marele actor, a fost rebotezat Béquille (Cârjă), şi avea să-i fie „calauza”…si paznic in toata lumea, un prieten de nădejde, pentru următorii paisprezece ani… pana a murit! 

În anul 1973, Jean-Paul devenea cel mai bine plătit actor francez al momentului, cu un onorariu ce depăşea 600.000 de dolari pentru un film ce se realiza in cateva luni – o sumă considerabilă în acei ani – depăşindu-i binişor pe alţi doi excepţionali actori din ţara sa – Alain Delon şi Louis de Funes. Viața profesională a lui Jean-Paul Belmondo a însemnat comedii şi filme cu aventuri rocamboleşti,de mare succes în care le-a avut, ca partenere de platou, pe unele dintre cele mai frumoase şi valoroase actriţe din lume, precum Sophia Loren, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale, Françoise Dorléac, Annie Girardot, Vanessa Paradis, Fanny Ardant, Sophie Marceau, Mia Farrow, Raquel Welch, Jean Seberg, Mylène Demongeot, Brigitte Bardot, Jeanne Moreau, Ursula Andress ori Laura Antonelli, unele devenindu-i amante,iar ultimele două, devenidu-i chiar partenere de viaţă. Conform criticilor lumii filmului, aprope 50 din producţiile în care a jucat Belmondo, au însemnat nu doar aprecieri extrem de favorabile, din partea publicului şi a criticii, ci şi reţete financiare de succes, cu peste 1 milion de bilete vândute, fiecare.
În anul 1987, revista “Le Nouvel Observateur” îl considera, în urma unui sondaj, al treilea cel mai popular actor european de film din toate timpurile, după italianul Lino Ventura şi compatriotul său, actorul şi cântăreţul Yves Montand.
Tot în 1987, după o pauză de 30 de ani, se află din nou şi în distribuţia unor piese de teatru – „Kean” şi „Cyrano de Bergerac” – şi tot în acei ani a înfiinţat compania „Théâtre des Variétés”.
În anul 1988, a jucat rolul personajului brutal Sam Lion, în „Itinéraire d’un enfant gâté”, considerat unul dintre cele mai mari roluri ale sale, pentru care a primit premiul César pentru cel mai bun actor, însă a refuzat să-şi primească trofeul, motivând că „cineva mi-a vorbit de rău  tatăl”. 
În august 2001, a suferit unu accident vascular cerebral după ce, la sfârşitul anului 1999, fusese internat pentru o problemă cardiacă. In acelsi an  Jean-Paul declara: „Mi-a fost lipită eticheta de cascador, în timp ce eu, tot ce voiam să fac, în carieră, era să ma „reprezint” ca actor total.
In 2008 Belmondo a avut o scurtă revenire, fiind prezent pe afişul producţiei „Un homme et son chien”,  un film care în care eroul principal este un bătrân pe care societatea îl respinge… dar „ințeles ” si sustinut de un caine: Bequille NAE… 

În anul 1989, Belmondo a cunoscut-o pe Nathalie Tardivel, o dansatoare care avea pe atunci 24 de ani (faţă de cei 56 ai lui), cu care s-a căsătorit în 2002. Pe 13 august 2003, la împlinirea a 70 de ani, Jean-Paul Belmondo a devenit tată pentru a patra oara, dupa ce soţia lui de atunci a născut o fetiţă, Stella Eva Angelina.
Deşi după 75 de ani şi cu numeroase probleme de sănătate, Belmondo ar fi trebuit să-şi conserve existenţa, „Bebel” a continuat să alimentteze cronicile tabloidelor franceze. După divorţul de Nathalie Tardivel, Jean-Paul Belmondo a ţinut din nou prima pagină a presei de scandal afişându-se, începând cu anul 2008, alături de noua lui cucerire, Barbara Gandolfi – mai tânără decât el cu 42 de ani, fost model Playboy şi concurentă la titlul de Miss Belgia, care avea să fie audiată de mai multe ori de justiţia franceză şi de cea belgiană în cadrul unei anchete financiare în timpul căreia presa a speculat că actorul ar fi părtaş la fraude fiscale – , de care s-a separat în cele din urmă în 2012. Asta dupa ce, în  2011, un alt accident vascular cerebral i-a lăsat lui Jean – Paul un handicap fizic sever…

A fost  decorat cu „Ordre national du Mérite”, ridicat la gradul de „Commandeur” în 1994,  şi cu „Légion d’honneur”, ridicat la gradul de „Commandeur” în 2007.
În 2010, a fost distins cu un premiu pentru întrega carieră din partea „Film Critics Association Awards”.
În 2011, actorul a primit trofeul Palme d’Or onorific, iar în 2018, pe 5 februarie, trofeul onorific la Premiile Lumière.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.