Mare ti-e gradina, Doamne!

Mare ti-e gradina, Doamne!

0 116

Umblam printr-un cartier mai marginas al Brasovului, nu conteaza care, si ma oprisem la un chiosc cu trei masute in fata ca sa ma rehidratez, conform indicatiilor ministeriale de cod canicular.
Holbandu-ma din cand in cand la berea din fata, studiam trecerea sexului feminin. La vreme si tzol de vara orice minte normala o poate lua razna spre visare, fapt ce nu implica si realizarea visurilor,si atunci te multumesti sa spui ca ai studiat „Fenomenul Femeie” din punct de vedere artistic.
Tocmai fluieram, in gand, a paguba ca nu sunt eu insotitorul unei trecatoate „hot”, cand prin preajma s-au iscat chiote de paruiala.
Si chiar era paruiala, caci atunci cand se bat doua femei,primul lucru este sa se ia de par.
Vreo trei-patru masculi ranjeau prin preajma, iar curiosii incepusera sa se adune. M-am dus si eu – curiozitatea meseriei – sa vad ce si cum, poate iese de un reportaj.
„Mi-ai luat barbatul, fa, nesimtito”, urla una.
„Fa, proasto, daca nu-i dai ce-i trebuie”, suna replica celeilalte.
Etcetera.
Sosi si un aparator al ordinei si linistii publice, un soi de prichindel intzolit in negru comunitar. Asta taman cand incercam sa intru in conversatie cu unul dintre tipii – probabil masculul in cauza – care incerca sa le desparta pe cele doua.
Nu inteleg nici acuma de ce comunitarul ordinii publice s-a dat, din start, la mine, caci nu prezentam cea mai marcanta figura din zona. Dar asta este bafta mea in atare imprejurari.
Intre timp se potolisera si damele, semn ca mai purtau urme de respect fata de lege si acum erau curioase sa vada ce patesc eu.
Reprezentantul legii si ordinei publice prin zona ma insfaca de-o aripa si-mi zise scurt:
„Actele dumneavoastra!” Vazand atata stapanire de sine si fermitate, n-am vrut sa izbucnesc in ras si i-am raspuns:
„Nu port acte compromitatoare la mine.”
Ochii comunitarului s-au transformat in farfurii zburatoare si din trapa deschisa sub ele au iesit martzial – poate si martian? – cuvintele:
„Intinde-o si sa nu te mai prind pe aici!”
Am intins-o, si dupa zece minute, in autobuz, radeam inca, de s-a facut loc in jurul meu.
Povestind intamplare unui amic, politist comunitar cu glagorie, acesta a avut o replica lamuritoare:
„Cu unii dintre colegi mi-e si rusine sa fac serviciu.”
Si nu este mare gradina lui Dumnezeu?

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.