Manifestul despre era imbecilității programate
Așa ceva, cum e prostia de azi, nu a mai fost niciodată în istoria lumii. Nici în Evul Mediu, nici în epoca sclaviei, nici măcar în dictaturi. Cândva, cu cât omul era mai bătrân, cu atât era mai înțelept.
Acum, cu cât e mai bătrân, cu atât e mai imbecil. Pentru că a crescut în fața televizorului și acolo a rămas – cu gura căscată la telenovele, știri manipulate, reclame toxice și talk-show-uri de doi bani.
Acești oameni nu mai trăiesc o viață reală – trăiesc o mizerie de viață, plină de seriale, Cola, tichete de pensie și pastile. Sunt niște debili – și statul se poartă cu ei ca atare. Le spune prin televizor: „Sunteți un popor minunat. Totul e bine. Sunteți oameni grozavi. Voi sunteți alegătorii noștri, noi suntem aleșii voștri. Vă respectăm, vă iubim.”
Și-i liniștesc ca pe niște cretini care nu mai au discernământ.
Le vorbesc ca unor copii debili care trebuie doar să meargă, docili, la vot și să bage ștampila pe cine trebuie.
Ei se duc la mitinguri și urlă prostii despre „corupție” și „transparență”. Cer niște slogane goale, în timp ce realitatea e că sunt eliminați, ușor-ușor, din propria lor existență.
Li se iau copiii prin legi de „protecție”.
Le mor bătrânii în spitale ca niște câini.
Îi învață la școală că băiatul poate fi fată, iar adevărul e „relativ”.
Îi fac să creadă că luptă pentru justiție, când de fapt sunt doar pionii unei operațiuni globale de înlocuire, control și depersonalizare.
Copiii lor sunt trimiși să moară în războaie care nu sunt ale lor. Trupurile lor sunt adunate în secret, în timp de „pace”, îngropate fără nume, fără onoare, în timp ce părinții cer „calitate în numărarea voturilor”.
Prostia lor e atât de mare încât nici nu mai e nevoie de minciuni sofisticate – li se dă exact ce vor: un dușman imaginar, o lozincă nouă, un duș emoțional și o pilulă roz.
Sunt debili – și cu ei se lucrează ca atare.
Polit-tehnologi, institute, psihologi sociali, strategii de manipulare – toți lucrează la fabricarea acestui om: idiotul funcțional, bun de consum și de vot.
Totul este gândit științific.
Cum să-ți distrugi familia, să-ți urăști sexul, să nu mai crezi în nimic și să râzi atunci când ți se ia libertatea – toate sunt testate și aprobate.
Această masă e fără Dumnezeu. Complet.
Nu mai există transcendență, nu mai există rușine, nu mai există rugăciune, nu mai există interior.
E doar mască, simulacru, reflex condiționat.
Fără Dumnezeu – și deci fără logică, fără inimă, fără suflet.
Fără Dumnezeu și imbecil au devenit sinonime.
Iar problema e acum globală: lumea întreagă e nu doar fără Dumnezeu, ci și complet otrăvită mental, spiritual și emoțional.
E plină de mega-debili – ființe umane fără capacitate critică, fără memorie, fără profunzime.
Oameni care au acces la toată cunoașterea lumii și nu sunt în stare să facă diferența între bine și rău, între real și fals, între viață și divertisment.
Aceștia sunt mega-debilii lumii moderne – niște ființe care nu știu istoria, nu au valori, nu au coloană vertebrală și, mai grav, nu vor să le aibă. O generație de zombi cu diplomă, activiști cu panică socială și morți-vii cu internet.
Treziți-vă din comă!
Nu e o figură de stil – e o urgență.
Legile care se dau acum, în Rusia, în Statele Unite, în Europa – sunt aceleași: mai întâi îți vor lua copilul, apoi vor trece peste el cu tancul. În numele binelui comun. În numele protecției. În numele democrației.
Și tu vei zâmbi, prostește, convins că ești „liber”, că ești „educat”, că ești „de partea binelui”. Nu ești.
Ești o rotiță inutilă într-un sistem care te vrea liniștit, tăcut, sterilizat și obosit.
Acesta nu e un pamflet.
E un strigăt de luciditate.
Autor: Anatol Basarab
Sursa: facebook.com
