Manifestul Adevărului – despre sex, identitate și ordinea creației(2)
Copiii, educația și colonizarea mentală prin ideologia de gen
1 Vulnerabilitatea copiilor – ținta perfectă a confuziei instituționalizate
Copiii nu se nasc cu idei despre identitate, gen sau sexualitate. Ei învață prin oglindire, imitație și ghidare.
În primele etape ale vieții, mintea copilului este hipersugestibilă – adică nu poate diferenția între realitate și imaginar fără ajutorul adultului.
În acest context, expunerea copiilor la:
conținuturi legate de identitate de gen fluidă
limbaj cu pronume alese, tranziții sociale la grădiniță
cărți și materiale educaționale cu personaje transgender, drag queens etc.
nu este un act de incluziune – este o formă de îndoctrinare și dereglare psihologică timpurie.
Ce spune știința despre identitatea de gen la copii?
Studiile neurologice și psihologice confirmă:
Copiii sub 7 ani încă nu au o reprezentare stabilă a genului.
80–90% dintre copiii cu disforie de gen se stabilizează în sexul biologic după pubertate, dacă nu sunt influențați medical sau social. (sursa: APA, DSM-5)
Tratamentele hormonale prepubere și tranzițiile grăbite au efecte ireversibile asupra fertilității, dezvoltării cerebrale și identității ulterioare.
„A grăbi tranziția unui copil care exprimă confuzie este echivalent cu a-i prescrie o viață de intervenții medicale pentru o problemă care, în 80% din cazuri, se rezolvă singură.”
(Prof. Kenneth Zucker, Toronto Gender Identity Clinic)
3. Ce spune Biblia despre responsabilitatea părinților și educație?
„Învață pe copil calea pe care trebuie să o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22:6)
„Oricine va face pe unul dintre acești micuți să păcătuiască, mai bine i-ar fi să-și lege o piatră de moară de gât și să fie aruncat în mare.” (Marcu 9:42)
Biblia nu oferă părinților libertatea de a-și lăsa copiii în voia curentelor culturale.
Ea cere formare morală, claritate și protecție.
A permite ca școala, mass-media sau activismul să introducă confuzie identitară în mintea copiilor este un act de trădare a mandatului parental.
4. Strategia culturală – normalizarea pas cu pas
În prima fază, ideologia de gen cere „acceptare”.
În a doua, cere „includere”.
În a treia, cere „afirmare obligatorie”.
În a patra, interzice opoziția și pedepsește adevărul ca fiind „discurs al urii”.
Astfel, un copil care întreabă „Ce sunt eu?” nu mai primește un răspuns clar, ci o întrebare înapoi: „Tu ce simți că ești azi?”
Această dereglare cognitivă se numește autoidentificare fără reper obiectiv – și este rețeta ideală pentru manipulare, anxietate și dependență psihologică de autoritate externă.
5. Ce este de făcut? – Trei pași pentru salvarea copiilor noștri
a) Educație responsabilă
Refuzul categoric al programelor educaționale bazate pe ideologia de gen în școli.
Susținerea alternativelor educaționale cu valori clare: adevăr, identitate, responsabilitate.
b) Vigilență spirituală și juridică
Părinții trebuie să devină gardienii minții copiilor lor.
Trebuie cerută transparență curriculară, dreptul de excludere din programe de „identitate de gen” și protecția libertății religioase.
c) Comunități vii și unite
Școala singură nu poate forma caracterul.
Avem nevoie de familii treze, biserici active, comunități conștiente care să spună: „Până aici. Adevărul nu se negociază.”
Ca si concluzie: Copiii nu sunt câmp de experimente sociale.
Ei sunt chipul lui Dumnezeu în formare.
Iar dacă nu vom fi noi apărătorii lor, ideologia va fi părintele lor, iar confuzia – noua religie.
Adevărul e simplu: copiii au nevoie de rădăcini, nu de rebranding.
Și au nevoie de părinți curajoși, nu de educatori.
Libertatea reală – și cum ideologia de gen o înlocuiește cu constrângerea mascată
1. Libertatea autentică presupune adevăr, nu iluzie
„Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8:32)
Această afirmație a lui Hristos este mai mult decât o frază spirituală – este temelia civilizației libere.
Pentru că libertatea nu este posibilă fără adevăr.
Dacă nu știi cine ești, ce ești și în ce lume trăiești, nu poți alege liber. Poți fi manipulat. Reeducat. Redefinit.
În schimb, ideologia de gen redefinește omul pe baza unui sentiment trecător, oferind „libertatea de a alege ce vrei să fii”, dar tăindu-ți legătura cu realitatea obiectivă.
2. Ideologia de gen – un nou limbaj pentru o nouă realitate
Adevărata libertate cere cuvinte clare:
* „femeie” înseamnă femeie.
* „Bărbat” înseamnă bărbat.
Dar ideologia de gen schimbă cuvintele, apoi schimbă lumea.
Apare o „limbă nouă”, în care:
* „sex” devine „atribut ales”
* „mamă” devine „persoană gestantă”
* „bărbat” devine „identitate masculină exprimată”
Aceasta nu este libertate. Este inginerie lingvistică și psihologică, care amintește de distopiile lui Orwell.
„Cine controlează limbajul, controlează gândirea.” (G. Orwell, 1984)
3. Când libertatea devine constrângere cu zâmbetul pe buze
În numele „includerii”, noua ideologie:
# forțează profesorii să folosească pronume impuse,
# obligă sporturile feminine să accepte bărbați biologici,
# pedepsește părinții care refuză tranziția hormonală a copiilor,
# interzice opinii critice ca „discurs al urii”.
Aceasta nu este toleranță. Este coerciție ideologică.
Libertatea autentică permite pluralismul – dar ideologia de gen nu tolerează decât validarea totală.
„Nu mai ai voie să spui ce ești, doar ce vrei să fii.”
Și dacă refuzi să confirmi noua realitate – ești exclus.
4. Ce spune Biblia despre adevăr și libertate
„Unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.” (2 Corinteni 3:17)
„Nu vă faceți robi oamenilor.” (1 Corinteni 7:23)
Biblia definește libertatea nu ca abandon al realității, ci ca trăire în adevăr, sub autoritatea iubitoare a lui Dumnezeu.
Adevărata eliberare este de la minciună, nu în minciună.
A neglija biologia, a cenzura opinii și a constrânge gândirea nu este eliberare. Este o nouă formă de robie.
5. Libertatea nu poate exista fără granițe reale
Un râu are nevoie de maluri ca să curgă.
Un om are nevoie de limite ontologice clare ca să fie liber cu adevărat.
Dacă totul este flu, schimbător, fără rădăcină… atunci omul devine o frunză pe apă – nu un constructor al propriei vieți.
6. Concluzie: alegerea dintre adevăr și simulacru
Societatea se află în fața unei alegeri:
Libertatea reală, care respectă biologia, adevărul, credința, ordinea creației
sau
O pseudo-libertate care impune iluzia ca normă și controlează gândirea sub masca empatiei.
Adevărul doare uneori.
Dar minciuna permanentă rupe omul din interior.
Cine nu poate spune ce vede,
nu este liber.
Cine nu poate numi ce este,
nu e viu în adevăr.
Prima parte aici: Manifestul Adevărului – despre sex, identitate și ordinea creației(1)
Autor: Anatolii Basarab
Sursa: facebook.com
