Mania naturii
MANIA? NATURII
Ghmorii aveau corpul in forma de sticla si inaltimea medie era de un metro si jumatate.Cele patru membre aveau aceeasi lungime, asa ca nu puteai deosebi bratele de picioare. Pe un gat subtire se afla un cap conic, prevazut cu o coroana de senzori fini care slujeau drept organe sensitive. Unii ghmori umblau pe picioare, altii in patru
Atlan, Ottac si Topmugg ii zarira dupa ce parasisera padurea, la marginea campiei. Stateau culcati, in picioare sau umbland de colo-colo, fara sa-I bage in seam ape noii veniti. Colibe sau bordeie nu se vedeau primprejur, in schimb cresteau la marginea padurii niste plante caudate, cum Atlan nu mai vazuse pana acuma. Aveau o singura frunza ovala, cu o suprafata de circa patru metri patrati, care se sprijinea pe o tulpina scurta si solida.
Inca in timp ce Atlan regreta ca nu are cu el aparatul translator, ca sa se poata intelege cu bastinasii, una dintre frunze se derula si din ea aparu un ghmor, care se intinse, casca si-si dadu drumul de pe frunza care-i slujise drept culcus,pe pamant.
“ Oare cum ii putem contacta ? “ se interesa Atlan.
Ottac il tinea strans pe Topmugg, ca acesta sa ramana langa ei.
“ Nicicum. N-ar avea rost. Nici nu stiu daca se inteleg intre ei prin vreo forma de limbaj. Uita-te bine la ei, Atlan. Noi parca nici nu am exista pentru ei. Se comporta de parca nici nu ne-ar vedea. “
Din coltul privirii Atlan observa pe cer o miscare. Isi reprima primul impuls de a se ascunde in padure. Apoi vazuca era vorba de un stol de pasari cam de marimea porumbeilor care, dup ace dadu roata grupuluiu de bastinas, se lasa inmijlocul lui. Fiecare pasare ducea ceva in cioc. Apoi se ridicara iar in zbor.
“ Ei, ai vazut ? “ spuse Ottac, parca triumfator.
?Atlan intelese imediat sensul cuvintelor lui Ottac.
Bastinasii isi luara fiecare din ceea ce adusesera pasarile – fructe, dupa cate se parea. Se asezara in cerc si se apucara de mancat, fara sa-i bage in seam ape straini sau macar sa-I priveasca.
Iar natura nu li se opuse, fapt ce il facu pe Atlan sa lanseze intrebarea corespunzatoare. Ottac explica:
“ Estesimbioza, Atlan, ce sa fie altceva ? Bastinasii sunt inclusi in circuit. Ei traiesc nu numai in, ci si cu natura. Probabil ca ei nu culeg niciodata fructele, ci lasa pasarilor selectia, care astfel indeplinesc o anumita sarcina in folosul intregului. Ghmorii au fost integrati in natura, sau s-au integrat de la sine. Rasplata este o viata simpla, dar fara pericole, in
“ De necrezut “, spuse Atlan uimit. “ Incerc sa pricep toate acestea cu minte clara, dar imi este aproape imposibil. Totul pare impotriva oricarei logici. Ghmorii trebuie totusi sa traiasca intr-un fel, sa-si construiasca adaposturi, sa faca ceva. Si e de neevitat san u intre in conflict cu natura. Sau pasarile le aduc tot ce au nevoie pentru trai ? “
“ Asa se pare. In ce priveste colibele, ai vazut tu insuti cum se descurca. Se baga in frunzele alea mari – si nu le mai trebuie nimica pentru a se apara de ploaie, vant si frig. Niciodata nu vor putea dezvolta o civilizatie, asta e clar, dar nici nu vor duce vreodata razboaie si nici nu vor avea parte de distrugatoarea problema a poluarii mediului – Topmugg, stai pe loc ! “
Kresalianul se smulsese din mana lui Ottac si o pornise spre cea mai apropiata frunza, care era complet desfasurata la sol. Intentionat ignora porunca stapanului sau, se lasa in patru
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota
