MANIA NATURII ( XXII )
MANIA? NATURII? ( XXII )
Atlan se porni pe un ras din toata inima.
“ Asta ar trebui sa fie un semn de bunavointa, nu, Ottac ?”
“ Cred ca da. Cel putin ni s-au recunoscut bunele intentii. Mananca fructul, Topmugg, dar nu exagera. Natura da prietenilor said oar atat cat au nevoie, nimic mai mult. “
“ Ciudat “, spuse Atlan, in timp ce paraseau albia secata a raului, luand-o pe o poteca ce ducea spre oras. “ De ce oare nu s-au apucat de recoltat ?”
“ Or fi avand ei motivele lor. Presupun ca ne mai asteapta si alte surprise. Uite acolo un grup de tefrodieni. Hai la ei.”
“ Nu cred ca vor fi prea bucurosi de vizita noastra.”
“ Tefrodienii traiesc in pace cu Imperiul Solar, chiar daca Terrania nu prea s-a preocupat de soarta lor. Au fost colonizati, dupa ce au evadat din Nebuloasa din Andromeda, pe planete fara prea mare importanta pentru noi. Sperasera sa gaseasca aici o noua patrie.”
“ Doar nu s-a incercat integrarea lor cu forta !”
“ Asta nu, insa ei au asteptat un mai mare sprijin din partea noastra.”
Atlan nu mai spuse nimic. Stia prea bine ca Ottac are dreptate.Tefrodienilor li se dadusera in stapanire planete potrivite lor si apoi fusesera lasati sa se organizeze singuri, asta pentru a nu le rani increderea in sine si mandria.. Dar, bineinteles, puteau exista si exceptii, ca, de pilda, Karschmel.
Tefrodienii incetara lucrul cand ii vazura pe cei trei. Se sprijinira in uneltele lor, fara sa arate neincredere sau suspiciune.
Atlan ii lasa lui Ottac initiativa.
Dialogul incepu in intercosmos, dar curand trecura la tefrodiana, limb ape care atat Ottac, cat si Atlan, o stapaneau foarte bine.
Ottac le povesti despre aterizarea fortata, fara a aminti ceva despre adevaratul scop al vizitei lor in sistemul solar Ewington. In treacat mai aminti de cele patite in drumul incoace si incheie:
“ Avem nevoie de ajutor ca sa repunem nava in functiune. Stiind de existenta oraselor Banschor si Kamaya am indraznitsa o luam pe jos, de unde am aterizat, fara sa folosim mijloacele necesare pe o planeta straina. Aveti vreun govern cu care sa putem discuta problemele noastre ?”
Un batran tefrodian zambi amar.
“ Guvern ? Il avem pe Brandol, primarul orasului. Puteti vorbi cu el. Dar mi-e teama ca nu va veti rezolva problemele. Cei care ar avea nevoie de ajutor pe lumea asta suntem chiar noi.”
“ Voi ?” Ottac facu pe miratul pentru a afla cat mai multe.“ De ce va trebuie voua ajutor ? Aveti un oras, va cultivate ogoarele si puteti recolta.”
“ Sa recoltam ?” Batranul dadu disperat din cap. “ Semanam, dar foarte rar mai apucam sa recoltam. Asta se intampla doar daca ne grabim indeajuns, la momentul potrivit. Natura este impotriva noastra. “
?“ Cum asa, e impotriva voastra ? Doar se vede ca munciti. Va vad tocmai arand. Iar langa dealuri recolta e gata de strans. De ce nu v-ati apucat acolo de lucru, inainte ca totul sa se scuture ?”
“ Ieri daduse tocmai in parg. Azi urma sa trecem la recoltat. Dar dusmanul a dat-o gata peste noapte. E terminate. Vreti sa vedeti ? Si uite asa o patim intr-una.”
“ Dusmanul ?”
?“ Da, dusmanul – natura acestei lumi. Ea e dusmanul nostru.”
?Ceilalti reluasera lucrul, mechanic si fara tragere de inima. Asa cum faci o treaba care stii ca-I fara rost. O faci cu speranta ca intamplarea va adduce intr-o buna zi si rezultatul.
Ottac se adresa din nou batranului:
“ Ati incercat vreodata sa vedeti in natura nu dusmanul, ci prietenul vostru ? Ati incercat asta, macar o singura data ?”
“ Da, am incercat. Dar planeta asta ne distruge tot ce facem. Orasul, de pilda. Cum il reconstruim, cum ni-l distruge iarasi. Ieri ne-a inundat raul alte cateva parti din oras, chiar daca am facut diguri in calea lui. “
“ Cu ce le-ati facut, sau, mai bine zis, din ce ?”
“ Din bolovani, trunchiuri de copaci si pamant. Apa trebuia oprita si data inapoi. Dar e mai tare ca noi. Digul nu rezista. Pamantul se crapa sin e inghite casele.Karshmel e o planeta a iadului.”
“ Nici pe noi nun e-a primit cu prietenie, batrane. Dar eu cred ca se poate incheia o pace, cu conditia sa te supui legilor de aici. Asta e valabil pe orice lume, nu numai pe Karshmel.”
“ Aici este altfel.”
“ Desigur, este altfel, si de aceea trebuiesc folosite alte metode. Natura este intotdeauna mai tare ca noi, oamenii. Ea se razbuna pentru orice siluire. Doar ca pe Karshmel acest lucru se petrece cu o iuteala mult mai mare ca in alte parti. Sunt planete pe care natura are nevoie de milioane de ani ca sa se razbune. Dar aici nu-i trebuiesc decat cateva secunde. Asta-i singura deosebire. Voi n-ati descoperit asta ?”
“ Deosebire ? Milioane de ani si secunde ? Nu !”
“ Da, da, batrane. Iar voi nu puteti schimba nimic. Niciodata.”
“ Vom lupta …”
“ … si veti pierde. Nu exista inteligenta care sa poata lupta, chiar pe o durata mai mare, impotriva mediului care o inconjoara, fara ca in final sa piarda. Aici in cateva secunde, in alte parti in milioane de ani. Pe aceasta lege se bazeaza existenta universului nostru. “
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota
