Mania naturii ( XXI )
MANIA? NATURII ( XXI )
3.
Terenul deveni deluros.Prin vai se aflau paduri pe deasupra carora se roteau stoluri de pasari care culegeau fructe pentru bastinasi. Se vedea clar ca ele culeg doar fructele coapte, lasand insa atatea cat sa permita perpetuarea padurii.
De pe ultimul sir de dealuri zarira Banschor, undeva jos in campie. In trei ore puteau ajunge acolo.
Atlan active videograful si constata ca Banschor se afla intr-o stare mult mai grava decat se putuse vedea din spatiu. Insa cel putin se putea observa viata. In afara orasului, coloane de barbate si femei munceau pe camp, dupa cate se pare la lucrari agricole. In conditiile date aceasta era mai mult decat de mirare.
“ Sa speram ca vom gasi destula mancare acolo “, mormai Topmugg si trada astfel principala sa grija. “ Oare si alora le aduc pasarile fructe ?”
“ Nu cred.”
Ottac era preocupat sa gaseasca un drum pe care sa coboare in campie. Povarnisul nu era prea tare inclinat, insa daca vreunul din ei ar fi alunecat si s-ar fi prins instinctive de creanga unui tufis, cine stie cum ar fi fost interpretat acest gest de natura integrate, fiind aspru pedepsit de aceasta.
“ Eu zic sa urmam braul acesta de stanci. Mai jos intram in albia aceea uscata. Se pare ca doar in perioadele ploioase curge pe acolo apa, asa ca acum nu avem de ce ne teme. “
O pornira mai departe si pierdura orasul din vedere, caci un deal se interpose intre ei si Banschor. Apoi ajunsera in albia raului secat, plina de bolovani si santuri.
Topmugg scoase deodata un strigat de bucurie si arata in sus. Se afla sub un pom nu prea inalt, cu crengile incovoindu-se sub povara fructelor galben-aurii. Unele atarnau chiar sub nasul lui Topmugg.
“ Jos labele !” striga Ottac. “ As vrea sa stiu cand iti vei baga mintile in cap …”
“ Arata asa de frumoase. Si mie mi-e asa de foame. “, marai Topmugg.
“ Zi-mi si mie cand nu ti-e foame ? Asteapta sit u pana ajungem in oras. “
“ Dar mie mi-e acuma foame ! “
Atlan se oprise langa Topmugg. Isi aminti ca pasarile adusesera bastinasilor tot asemenea fructe ca cele din pomul de aici. Deci erausi acestea comestibile. Se nastea insa intrebarea care dintre fructe erau indeajuns de coapte incat sa poata fi culese fara vreun pericol de represalii din partea naturii.
“ N-are niciun rost “, spuse Ottac, care ghicise ce gandea Atlan. “ Nu putem risca la aceasta loterie. Topmugg trebuie sa mai aiba rabdare. Nu are sens sa incalcam intentionat actuala stare de armistitiu. Natura ne-a demonstrate ca doreste pacea atata vreme cat si noi ii respectam legile. Daca rupem fructul gresit, calcam aceste legi.”
“ Nu ti se pare ca exagerezi putin ? “
“ Noi trebuie sa respectam legile acestei lumi sis a nu-I nesocotim normele, chiar daca sunt total diferite de ale noastre.Lasa fructele, Topmugg !”
In acea clipa se petrecu ceva neasteptat. Topmugg, a carui privire nu se putea desprinde de la un fruct deosebit de aratos si pe care aproape ca il inghitea? cu ochii, se pomeni deodata cu fructul in brate. Ramase perplex, cu fructul sub nas.
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota
