MANIA NATURII ( XVIII )

MANIA NATURII ( XVIII )

0 59

MANIA? NATURII ( XVIII )


?


Ca de obicei Topmugg marsaluia intre ceilalti doi. Ottac era in fata, iar Atlan ultimul. Sub desisul frunzisului era normal sa fie mai intuneric, cu toate ca soarele era sus pe cer. Nimeni nu putea sa vada exact pe unde calca.


Atlan ramasese cativa pasi in urma, cand totul se derula cu iuteala fulgerului. Vazu tufisul din dreapta sa miscandu-se deodata, ca si cum ar fi fost luatde o rafala de vant. Dar in aer nu se simtea nici macar o adiere. Dupa care tufisul facu un salt in sus, plana cativa metri spre grup si ateriza direct pe Topmugg, care cazu si fu pe data legat fedeles de ramurile-bici.


Atlan scoase el de data asta briceagul, pregatindu-se sa-l elibereze pe Topmugg.


“ Stai ! “ striga Ottac. “ Topmugg, e rau de tot ? “


“ Destul de rau, rakihrak ! “


Asta din urma trebuiesa fi fost o injuratura in limba sa.


Ottac arata spre locul in care statuse Topmugg pana sa fie trantit.


“ A strivit una din insectele alea “, spuse el.


Atlan incerca sa priceapa cum de reactionase tufisul atat de repede. Oare exista intr-adevar o atat de stransa legatura telepatica intre micile insecte si lumea plantelor ? Simbioza aceasta era oare atat de eficienta, incat un astfel de incident sa fie imediat pedepsit ?


Daca lucrurile stateau chiar asa, atunci inseamna ca puteau vorbi de noroc. Ce-ar fi fost ca toata padfurea sa se pravaleasca pe ei sis a-I zdrobeasca ?


“ Trebuie sa incercam sa indoim usurel crengile, ca sa poata iesi Topmugg. Dar fara sa le rupem, ca ne ia dracu ! “


Atlan baga briceagul inapoi in buzunar. Apoi amandoi barbatii incercara sa-l elibereze pe Topmugg. Ramurile ?subtiri erau elastice si tari ca o curea din piele si de aceea, din fericire, nici nu se rupeau usor. Ele ii atacara sip e eliberatori, incolacindu-se de picioarele lor si incercand sa-I puna la pamant.


Topmugg ?scapa si o lua la sanatoasa. Ottac si cu Atlan se ajutara reciproc sa scape, dandu-si silinta san u vatame tufa. Spre surprinderea lor ramurile se desfacura deodata si tufisul insusi dansa grotesc spre loculdin care sarise, iar radacinile disparura in groapa din care iesisera.


Ottac isi sterse fruntea de sudoare.


“ Incep sa ma indoiesc de capacitatea mea mentala. Va trebui sa mergem cu si mai mare precautie sis a nun e grabim. Dupa cum se vede,Karshmel pare a fi de parere ca si o furnica omorata intamplator poate intrerupe circuitul selectiei naturale – si se apara. “


Pana sa se insereze lasara padurea in urma, dar alta surpriza le aparu in cale. Dadura peste primii bastinasi.


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )


?


Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.