Mania naturii ( XV )
Atlan evita instinctive sa calce pe smocurile de iarba cam uscate, cu toate ca o facuse de cateva ori, din intamplare, fara urmari neplacute insa. Topmugg tropaia dupa el, iar in urma lor venea Ottac. In zare se ivisera dealuri si paduri isolate.
Totul parea pasnic intr-un asemenea peisaj, insa Atlan nu putea scapa de senzatia ca mii de ochi invizibili ii supravegheaza. Intorcand uneori capul il vazu pe Ottac asigurandu-se in toate partile in asteptarea surprizelor. Ce-i drept, nici unul dintre ei nu putea banui despre ce fel de surprise ar fi putut fi vorba.
Pe cresalian insa nu parea sa-l deranjeze toate acestea. Tropaia in spatele lui Atlan, rumega niste tablete de concentrate si – dupa cum aratau aparentele – tinea cu greu pasul cu ceilalti.
Soarele disparu dupa dealuri. Se intuneca destul de repede.
Ottac striga din spate:
“ Trebuie sa cautam un loc de popas pana nu se intuneca de tot. De-am putea macar avea incredere in tufisuri si copaci… ! “
“ Uite acolo in fata, dealul acela cu platou.” Atlan arata in directia respective. “ Poate are si vreo adancitura, ceva. Se vad si cativa copaci, asa ca vom avea lemne pentru foc. “
“ Foc ! “ striga Topmugg incantat. “ Ador focurile de tabara si ma voi duce imediat sa adun lemne… “
“ Ba, pana una-alta vei ramane aici “, ii ordona Ottac in timp ce urcau panta lina. Pe platou gasira intr-adevar o mica adancitura, iar privelistea se prezenta minunata de jur imprejur. “ Nu amnimic impotriva sa faci unfoc, dar trebuie sa ai grija sa aduni numai crengi uscate si numai din cele cazute pe jos. Sa nu rupi nimic din copaci ca poti da de dracu.”
“ Lui Topmugg nu-ie frica de copaci !”
“ O sa-ti vina ea in curand “, prezise Ottac foarte serios si-si repeat avertismentul.
Ajunsera in varf. Atlan cerceta in adancitura daca nu cumva sunt ceva animale pe acolo, darn u gasi nimic. Iarba insa era aici sus din belsug, dar parea pasnica, cel putin cat o lasai in pace.
Topmugg pleca dupa lemne.
“ Pana acuma am mers cam opt kilometric fara incidente “, constata Atlan si se aseza pe un bolovan. “ Poate ai apreciat totul cu prea mult pesimism, Ottac. Daca ar fi asa cum pretinzi, atunci simbioza aceasta a naturii ar fi trebuit sa-si dea seama pana acuma de intentiile noastre pasnice.”
“ Totul se poate schimba in orice clipa. De multe ori facem cate ceva cu intentii absolute pasnice si inoffensive, dar partea cealalta apreciaza invers actiunea. Ciclul vietii in aceasta lume este ca un cerc inchis, pe care nimeni nu are voie sa-l nesocoteasca. Cine o face totusi, cu voie sau fara, isi facede dusman toata planeta. “ Arata spre incheietura mainii lui Atlan. “ Asta ne-a dovedit-o firul de iarba. Tu l-ai rupt si astfel ai interrupt o minuscule parte a ciclului. De aici si reactia. “
“ Asta suna cam neverosimil, dar, dupa toate cele traite pana acuma, pare ca acesta sa fie adevarul. “
Sosisi Topmugg cu lemnele. Fara vreun cuvant se intoarse si disparu din nou in intuneric.
Atlan scoase dintr-un buzunar o bricheta. Ottac respinse gestul.
“ Lasa asta, Atlan. Doar nu vrei sa-I stici placerea lui Topmugg. De ce crezi ca s-a pus cu atata sarg pe strans lemne ? Ca sa poata face focul. Hai mai bines a ne gandim ce le vom spune tefrodienilor cand vom da,
“ Zicem ca am avut ceva la motoare si ca a trebuit sa aterizam fortat, descoperind inainte de asta cele doua orase si asa am aflat ca aici exista viata inteligenta. Nu trebuie sa le spunem nimic mai mult. Dupa care ii rugam sa ne ajute. “
“ S-ar putea sa fie si invers si ei sa ne ceara ajutor. Dupa cumarata orasul lor, se pare ca aceasta varianta este mai plauzibila. “
Topmugg aduse al doilea brat de lemne si se puse pe facut focul.Nu peste mult flacarile aruncau lumini si umbre imprejur. Kresalianul grohai multumit si-si despacheta proviziile. Plin de marinimie oferi si celorlalti doi din ele.
Peste noapte nu organizara niciun serviciu de paza, caci natura nu-I putea socoti dusmani in timp ce dormeau. O presupunere care se adeveri.
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota? ??
