Mania naturii ( XIII )

Mania naturii ( XIII )

0 345


Se retrasera la circao suta de metri de nava, spre interior, si poposira obositi pe cupola unei dune de nisip.


“ Ce ne facem acuma, Ottac ? “ se interesa Atlan.


Calurianul dadu din umeri a nestiinta, gest care nu-l caracteriza.


“ Vom marsalui, ce altceva ne-a mai ramas de facut ? Daca ne mai poate ajuta cineva, atunci poate doar tefrodienii – in caz ca au posibilitati tehnice, dupa cum sper. Sau poate indigenii. Singuri nun e vom putea descurca cu aceasta natura ostila. Sa fim fericiti daca ne va lasa sa ajungem la prima localitate, oricare ar fi ea, a bastinasilor sau a tefrodienilor, adica Banschor sau Kamaya. “


“ Dar de ce san e bage natura bete in roate ? “


“ De ce, de ce ! De unde sa stiu eu asta ? “ Zambi impaciuitor, dar era mai mult un ramjet. “ Asta este situatia. “


Cativa bureti, probabil din lipsa de spatiu, fura impinsi afara din nava, cazura in nisip, se rostogolira inapoi la copaci si se inaltara la loc pe ramurile de unde coborasera.


“ Topmugg are dreptate “, spuse Atlan. “ Este o planeta nebuna. Sunt tare curios sa vedem ce ne mai asteapta. “


“ Eu nu “, replica Topmugg sec.” Cel putin daca buretii astia ar fi comestibili…! “


In aceeasi clipa nisipul de sub el se ridica musuroi si il zvarli pe kresalian in aer. Acesta zbura cativa metri si ateriza in patru labe. Era asa de surprins, incat nici nu incerca o vreme sa se ridice.Apoi o lua taras catre ceilalti. Locul de unde fusese azvarlit luase infatisarea initiala.


“ Rakjhrak ! “ latra el buimacit.


“ Da, asta as zice si eu “, comenta Atlan, care incepuse sa ia drept normal anormalul. “ Exact asta, Topmugg ! “


Nimeni nu isi putea explica incidentul. Oare era posibil ca insusi pamantul sa se fi coalizat cu marea, cu atmosfera si copacii, intr-o stransa simbioza ?


Atlan incepu sa se joace absent cu un fir de iarba lung, crescut intr-un smoc, ca multe altele in jur. Il smulse cu radacina cu tot din nisip. Radacinile pareau niste sfori. Pana sa apuce sa arunce firul de iarba, acesta prinse deodata viata. Si firul, si radacinile, se incolacira fulgerator de incheietura mainii lui Atlan.


Arconidul ramase atat de surprins si speriat incat nu reusi, pe moment, decat sa-si priveasca mana care incepuse sa se umfle datorita stransorii. Abia dupa aceea simti si durerea.


Ottac avu mai multa prezenta de spirit. Scoase din buzunar un briceag, il deschise si insfaca mana lui Atlan. Cu o miscare dibace baga varful briceagului intre planta si piele, fara a-l rani pe Atlan.Apoi taie planta.Partile taiate cazura in nisip si ramasera nemiscate.


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )


?


Dan Bota

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.