Manastirile de la poalele Fagarasului – distruse de austrieci
Putini dintre noi mai stiu ca, nu departe de Brasov, la poalele Fagarasului, existau mai multe manastiri ce au fost facute una cu pamantul de Buccow, omul de incredere al Mariei Tereza. Acesta a distrus, incercand sa omoare credinta cu tunul, 37 de manastiri de la poalele muntelui.
Pana la 1760, Fagarasul era un munte plin de monahi, nu rareori intamplandu-se ca satele mai bogate sa tina trei sau patru manastiri, fara a mai socoti schiturile ascunse sau colibele pustnicilor sfiosi.
Din ordinul Mariei Tereza, generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow a pus tunurile pe ctitoriile ortodoxe. Din 37 de manastiri, ghiulelele nu au mai lasat niciuna in picioare, 37 de lavre ortodoxe, care la ora vecerniei si a rugaciunii de noapte porneau toate a bate din clopote, zguduind pamantul si marginile vazduhului.
Amintirea generalului austriac e si acum, dupa 250 de ani, dureroasa. Chiar daca ar incerca, fagarasenii nu pot sa uite, sa ierte, sa lase de la ei, sa se impace senin si crestineste cu toate cate au fost, cu martiriul la care le-a fost supusa credinta. Pentru ei, Din intunecatul Ev Mediu transilvanean, tot ce a mai ramas din amintirea lavrelor ortodoxe de altadata sunt: Recea, Comana, Colt, Berivoi, Sambata de Sus.
Genralul paraseste in graba Viena si, pe 5 aprilie 1761, apare navalnic la Sibiu, cu toata suita si insemnele autoritatii sale imperiale. Pe 9 aprilie, incepe deja ancheta „Comisiei de dezmembrare”, pentru a afla care din romani s-au declarat impotriva uniatiei.
In trei ani, ca intr-o epopee a raului, generalul Buccow a transformat muntii Transilvaniei intr-o Golgota martirica, lasand in urma suferinta si sange de crestin. Nu s-a razboit cu popii, saraci si aproape analfabeti, carora, dupa 60 de ani de asteptare, le-a dat chiar un episcop grec – pe Dionisie Novacovici, vladica sarbesc de la Buda. Lupta lui era cu manastirile – asa mici si populate cu doar doi-trei calugari cum erau. Nu a starpit, asa cum dorea, ortodoxia. In locul manastirilor, au ramas crucile de pe munte si nume de pajisti: La Chilii, Poiana Pustnicului, La Altare.
