Make the Blast Big Again
O nouă zi, o nouă scădere pe piața americană. Las’ că au de unde, ar fi primul meu impuls. Ceea ce e interesant e că începutul de ședință a fost unul în creștere, pentru ca finalul să fie dezastruos. Un veteran al pieței spunea că „la începutul ședinței de tranzacționare lumea credea că Administrația de la Casa Albă mai are ceva minte în cap”. Ceea ce vedem însă e că defectul mental din conducerea SUA e unul major.
Sincer, scriu cu greu întrucât nu mă pot abține. Citesc titlurile și mă pufnește râsul. Asemenea instincte primare expuse cu atâta naturalețe n-am mai văzut până acum.
Dacă aș vedea în direct o păruială între Trump și Melania, una d-aia adevărată, gen Roxy Manelista sau Magda Ciumac, cu vorbe grele și înjurături de mahala, jur că nu m-ar mira deloc!
Așadar, vorbim de tarife vamale impuse Chinei de 104%. Văzând cifra, l-aș întreba pe Trump: De unde vine, bre, acel 4 peste 100?
Pe bune, acum, dacă eram în locul lui băgam ceva de genul 124.5839%, adică să fim riguroși și cu știința, frățioare!
De unde a scos, oameni buni, acel 4%?
Mai avea ceva prin buzunar și-a zis să adauge și ultima centimă? Îi stătea pe limbă?
Sau i-a tremurat mâna și ultimul zero l-a făcut ca pe 4?
Mă rog, putem să facem bancuri și să râdem până mâine dimineață, dar realitatea e cea de pe hârtie, iar nebunia la un nivel atât de înalt produce consecințe palpabile. Doar că n-avem ce face și trebuie să comentăm acțiunile nebunului.
Pornim de la realitatea palpabilă: volumul comerțului dintre SUA și China e uriaș, de 600 miliarde de dolari!
Suma e împărțită între aprox. 150 mld. exporturi în China și 450 mld. importuri de-acolo!
Trump judecă simplu, având un creier mai degrabă de furnică: eu cumpăr de la ăla de 3 ori mai mult, deci dacă nu cumpără și el de la mine la fel, îl frig! Doar că asemenea nebunii nu poți face atunci când e vorba de cel de-al doilea partener comercial al tău. Aș vrea să vă spun o chestie similară, privită însă simetric: dacă China ar fi vrut să se răzbune pe SUA ar fi impus la export, pentru mărfurile destinate pieței americane, tarifele lui Trump! Da, da! N-am scris nimic greșit!
De ce fac o asemenea afirmație?
Pentru că acele mărfuri care pleacă din China fac parte dintr-un lanț economic consistent. Chiar și cel mai insignifiant chițibuș e trecut prin trei distribuitori americani și, în final, ajunge la client producând efecte economice pe întreg lanțul. L-ai luat cu 3 dolari din China și-l vinzi în SUA cu 12.
Ce se va întâmpla acum? O nebunie.
Trebuie să fii cel puțin tâmpit să crezi că Walmart-ul își poate schimba furnizorii peste noapte. Și-atunci ce rezultă? Păi o creștere de 30% a prețurilor de-acolo e mai mult decât previzibilă. Dacă nu chiar mai mult. Situația va fi similară la toate produsele.
Ce-o să facă Apple?
Ce vor face alți producători?
Ce va face industria militară a SUA care deja avea probleme cu restricțiile impuse de China? Sunt atâtea întrebări care vin și cărora efectiv n-ai timp să le răspunzi întrucât imediat te ciocnești cu altele, mult mai tragice.
În același timp, în China va fi deflație. O să mergi cu câțiva firfirei și-o să te întorci cu saci de produse. Că doar fabricile ălea trebuie să vândă.
Sincer să fiu eu sunt blocat. Și nu de nebunia declanșată de Trump, ci de reziliența piețelor. La cât de fragilă era situația, m-aș fi așteptat să văd o explozie instantanee, dar care încă nu a apucat să se arate. De ce? Păi asta mă întreb și eu.
E ca și cum un nătărău ar intra cu o torță în depozitul de muniție.
Desigur, o iei imediat la goană, dar după ce ajungi într-o zonă pe care-o consideri sigură, te întrebi cum naiba de încă n-a explodat totul acolo? Cam așa e și acum. Până în urmă cu câteva săptămâni toți căutau să acționeze „cu penseta” de teamă să nu explodeze hardughia, iar acum vine rudimentarul dă cu drujba, taie fără să se uite în stânga sau în dreapta și consecințele sunt minore față de ceea cete aștepți. E de mirare, nu-i așa?
E și nu e! Acum, de fapt, avem o combinație între inerție și perplexitate. Pe de-o parte mai sunt încă mărfuri pe lanțurile logistice, nelovite de tarifele lui Trump, iar acestea formează „baza inerțială”. De partea cealaltă avem uimirea celor care văd nebunia cu care Trump scoate cifre din burtă.
Când vezi un asemenea spectacol grotesc n-ai cum să reacționezi decât ca olteanul când vede girafa: „așa ceva nu poate să se existe!”. Cam ăsta-i momentul.
Însă, dacă vă uimește că încă e liniște, nu înseamnă că fitilele nu s-au aprins și că ceea ce trebuie să se întâmple s-a anulat. Din contră, nebunia va genera o undă de impact infinit mai mare decât ne așteptam.
Nu, nu sunt vorbe mari. Situația era oricum fragilă, iar speculatorii de după 2007-2008 nu s-au liniștit în ceea ce privește produsele derivate.
Ba acum situația e mult mai împinsă la extrem, în sfidarea bunului simț.
Așa cum bine știm din criza trecută, declanșarea problemelor de la bază, generează reacții în lanț din ce în ce mai violente, proporțional cu leverage-ul care,spre vârf, tinde la infinit.
Ce-a făcut Trump acum a fost să se joace cu chibriturile pe lângă o cutie cu dinamită.
Ce se poate întâmpla, și-o fi spus el în sinea sa? Să bubuie aia?
Păi zilnic muncitorii bubuie dinamită în mine, nu-i așa?
Păi da, bre, dar una e să bubui dinamită detonând-o într-un perete și cu totul altceva e să-i dai foc știind că lângă ea ai niște TNT, lângă care stau aliniate în rastel bombele nucleare.
Ce poți obține dintr-o asemenea nebunie? Ei bine, cu toate că lumea știe răspunsul, pare că unora chiar nu le vine să creadă. Sau, speriați de amploarea a ceea ce vine, preferă să ignore. Doar că evenimentele, indiferent cât de catastrofale ar fi, au prostul obicei de a se petrece, fără să țină cont de dorințele celor care chibițează de pe margine.
Autor: Dan Diaconu
Sursa: trenduri.blogspot.com/
