Lucian Boia de la Budapesta, către tovarășii săi… înainte și după 1989!
Istoricul Lucian Boia nu s-a remarcat ca fiind vreun rebel pe vremea lui Ceaușescu, ci din contră, s-a înscris, mănușă, pe linia tezelor socialiste. A contribuit direct la construirea așa ziselor concepte național-comuniste, ocupând chiar funcția de secretar de propagandă în cadrul Facultății de Istorie, Universitatea București și profitând, din plin de privilegiile oferite de fostul regim.
Deabia după 1989, Boia a schibat macazul, apoi și-a creat aureola evident falsa de… cumea: disident al ideologiei comuniste, intrând în războiul fariseic cu miturile naționaliste, construite în perioada dictaturii. Dar nu toate de hulit si aruncat la …”leninistul coș al istoriei„
Un episod din vremurile comuniste scoate la iveală „caracterul”, său mai degraba… lipsa acestuia, constatat, ca si la alți revopsiti, inclusiv la tov. secretar cu propaganda, onor istoricul Boia Lucian. Acesta, trimis pe bani frumosi la Budapesta, avea indicatia de a cerceta pe bune documente din arhivele maghiare, și a promova imaginea adevarata a lui Eminescu, în țara vecină. Cu bună credință, desigur, si nu doar pentru că „regimul” poate ca îi impunea (dar cum?) acest lucru!
Nu este foarte clar, cum se pot alatura scrierile inversunat nationaliste ale genialului instigator al popoarelor, Petofi Sandor, de opera eminesciana, creatoare de limba, cugetare filozofica si fapt istoric, dusă de acest istoric, in campania de demitizare a imaginii marelui nostru poet.
Boia avea atunci misiunea – din partea partidului – să documenteze si perioade mai faste din istoria comună româno-maghiară, pentru a combate teoriile revarșarde, ungariste, ținând cont de înăsprirea relațiilor diplomatice dintre cele două țări.
Astfel, într-o scrisoare de dinainte de 89, trimisă unui profesor din țară, fostul tovaras Boia vorbea despre sărbătorirea lui Eminescu, la Budapesta, fiind preocupat cum va ieși aceste eveniment, organizat de catedra de limbă română de la Universitatea din capitala Ungariei. Această epistolă a fost descoperită, în arhive, de istoricul Ionuț Cojocaru, care scrie pe pagina sa de internet:
„Lucian Boia nu este un istoric care scrie în necunoștință de cauză. Este perfect conștient de ceea e scrie. Scrie cu talent, este cunoscător al istoriei românilor doar că din lucrările sale reiese că acesta și-a modelat argumentele pe baza concluziilor stabilite înainte. Ideile sale prind la cei care nu cunosc bine istoria”.
Minimalizarea evenimentelor istorice importante și argumentarea cu scopul deprecierii istoriei, se desprind ca o concluzie a volumelor semnate după 1989. Cele până în 1989 sunt cu totul diferite…! (Infotex)
