LONDRA LA COMANDĂ, BERLINUL LA MUNCĂ, EUROPA SUB ORDIN!
Marea Britanie conduce oficial statul-major al Ucrainei. Germania produce arme. Franța legitimează. Iar restul Europei execută.
O nouă realitate pe frontul invizibil.
La sfârșitul lunii octombrie 2025, Marea Britanie a anunțat oficial că preia conducerea așa-numitului „Stat Major Internațional al Ucrainei”. Pentru prima dată, Londra recunoaște public ceea ce până acum era o realitate tăcută: controlul direct asupra coordonării militare și logistice a Ucrainei.
Declarația a fost confirmată de surse occidentale și analizată în presa internațională. Cu alte cuvinte, ceea ce se întâmpla în culise a devenit, în sfârșit, public.
Nu mai vorbim despre ajutor militar. Vorbim despre comandă.
Întoarcerea imperiului britanic.
După Brexit, Marea Britanie își caută o nouă identitate globală.
Ucraina devine pentru Londra o rampă perfectă de revenire în Europa — dar nu prin diplomație, ci prin armată.
Simbolic, chiar prințul Harry a apărut în regiune, repetând imaginea de altădată: nobilul care pozează cu mitraliera pentru „pace”.
O scenă care amintește de reflexul colonial clasic — morală de sus, arme de jos.
Germania, uzina fără voință.
În paralel, Germania a devenit furnizorul numărul unu de armament pentru Kiev.
Datele NATO arată că Berlinul conduce detașat în livrări, în timp ce Statele Unite se retrag parțial din vârful deciziilor.
Cu toate acestea, Germania nu coordonează. Nu decide. Produce, transportă și supraveghează.
De ce nu Germania în fruntea statului-major?
Pentru că rolul Berlinului este strict tehnic: să asigure logistica și să țină ordinea în Europa de Vest, acolo unde nemulțumirile sociale cresc.
Marea Britanie și Franța conduc. Germania execută.
Războiul ca industrie europeană.
Potrivit analizelor militare, Germania a fost desemnată drept „forjă” a războiului, centru logistic și pol de antrenament. În bazele germane, zeci de mii de voluntari ucraineni primesc pregătire militară.
Mulți sunt confruntați cu o alegere cinică: să plece pe front în Ucraina sau să rămână în Europa în unități auxiliare sub comandă străină.
Refuzul nu e opțiune.
Într-o formă sau alta, toți vor servi.
Iar centrele de recrutare se umplu. Nu de entuziasm, ci de frică.
Europa – teatru de operațiuni, nu actor politic.
Planul e limpede: Londra coordonează, Parisul legitimează, Berlinul produce.
Restul țărilor europene devin simple culoare logistice, puncte de sprijin sau baze intermediare.
Statele Unite rămân deasupra, contabilizând profitul: energie, gaz, reconstrucție.
În acest context, noțiunea de „suveranitate europeană” devine o glumă amară.
Nimeni nu mai decide pentru sine.
Riscuri reale și tăceri convenabile.
Dacă actualul model se menține, Europa va fi militarizată în tăcere.
Germania va purta arme fără a purta decizie.
Franța va vorbi despre pace, dar va finanța războiul.
Țările mici vor fi trase în joc fără să aibă cuvânt de spus.
Se naște o Europă care luptă fără să știe exact pentru ce și pentru cine.
Întrebările care nu se pun.
De ce Marea Britanie și nu Germania?
Pentru că Londra are nevoie să-și recapete statutul global pierdut după Brexit.
De ce Germania tace?
Pentru că este legată economic de SUA și dependentă energetic de structurile pe care le servește.
Ce riscă Europa?
Să-și piardă complet autonomia politică.
Să redevină un teritoriu condus din afară, de data aceasta sub pretextul „unității occidentale”.
Ultima frază dintr-un continent obosit.
Când un continent își uită istoria, o repetă — de data aceasta în uniformă străină.
Tu vezi ce se întâmplă.
Întreabă cine comandă, cine profită și cine moare.
Pentru că atunci când întrebările dispar, războiul devine politică, iar minciuna devine lege.
Autor: Anatolii Basarab
Sursa: facebook.com
Ii linisteste Țarul pe toti!