LISTA AGENTILOR SOVIETICI pe care CEAUSESCU, prin UM 0920, ii tinea sub observatie! “Vreau sa aiba microfoane si-n pantofi!” (1)
Ceausescu, a fost executat de Iliescu, la ordinul KGB şi al lui Gorbaciov (via Brucan).
In anul 1971, Ceausescu a ordonat sa se creeze o unitate contrainformativa speciala, absolut invizibila, a carei principala sarcina era sa il protejeze impotriva unei lovituri de stat sovietica.
“Sarcina noii unitati era prevenirea si neutralizarea orcarui atentat la viata si libertatea secretarului general al PCR, pus la care de organele de informatii externe ale Pactului de la Varsovia.”
Noua unitate trebuia sa identifice si sa-i tina sub oservatie pe cetatenii romani, in special cadre militare si activisti de partid, care si-au facut studiile sau au urmat cursuri de specializare in URSS. Unitatea a primit indicativul de UM 0920/A.
GRIGORE NAUM
Pana in 1978, UM 0920/A a identificat sapte generali care colaborau cu serviciile secrete sovietice, dintre acestia primul trecut in rezerva generalul GRIGORE NAUM , seful Directiei a V-a -Contrainformatii militare.
Unii spun că GRIGORE NAUM ar fi chiar bunicul din partea mamei a lui Ponta, în timp ce alții au spus că era doar rudă cu familia NAUM, familia mamei lui Victor Ponta. Reamintim că numele de fată a mamei lui Ponta este NAUM.
Nimeni nu a putut confirma exact care e legătură de rudenie, între Grigore Naum şi Victor Ponta dacă exista una. Cert este că surorile Naum, mama şi mătușa lui Ponta, se jucau în curte când erau mici cu fata lui Lucrețiu Pătrăşcanu, cele două familii, Pătrăşcanu şi Naum, cunoscându-se foarte bine şi fiind prietene, după cum a mărturisit chiar fiica lui Pătrăşcanu.
Ceea ce arată că tatăl lor, Naum, bunicul lui Ponta, trebuie să fi avut o funcție importantă în partid. Dacă Naum bunicul lui Ponta, e sau nu, una şi aceeași persoană cu Grigore Naum, rămâne de stabilit.
Grigore Naum a avut relații strânse şi cu familia Tismăneanu. Prima functie a tatălui lui Vladimir Tismăneanu a fost cea de director-adjunct al Editurii Partidului Muncitores Român: “director plin era in acel moment Grigore Naum, fost voluntar in Spania, ajuns in tara cu divizia “Tudor Vladimirescu”, ulterior general de securitate” – după cum mărturisește chiar Vladimir Tismăneanu. Detalii despre Grigore Naum
Al doilea pe lista a fost:
PETRE BORILA (Iordan Dragan Rusev), membru al Biroului Politic.
În anul 1924 a devenit membru al Partidului Comunist din România.
A fost membru ilegalist al PCR și luptător în brigăzile internaționale din Spania, dar s-a retras la Moscova până la sfârșitul războiului.
După ce a revenit în România cu Divizia Tudor Vladimirescu, cu funcția de comisar politic, a devenit comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu”
După ce a revenit în România cu Divizia Tudor Vladimirescu, cu funcția de comisar politic, a devenit comandant al diviziei “Tudor Vladimirescu” (1944-1947); șeful organizației București a PCR (1944-1947).
A fost apoi membru al CC al PCR (1948-1965), al Biroului Politic și al Comitetului Executiv (1965-1969), șeful Direcției politice a Armatei (1948-1950), a participat la ședința de dizolvare a Comitetului Democrat Evreiesc de la data de 16 martie 1953[2], membru al Biroului
Organizatoric al PMR (1950-1953); președintele Comisiei Controlului de Stat (1951-1958); membru în Biroul Politic al CC responsabil cu economia (1952-1953); ministru al Industriei Alimentare (1953-1955), vicepreședinte al Consiliului de Miniștri (1954-1965).
Petre Borilă a făcut parte din guvernele: Gheorghiu Dej 1, Gheorghiu Dej 2, Chivu Stoica 1, Chivu Stoica, Ion Gheorghe Maurer 1.
Borila trebuia sa ivoce o rascoala a minoritatii bulgare in Dobrogea, determinata de politica sovina a lui Nicolae Ceausescu. Ulterior, Borila a raportat lui Ceausescu intreaga operatiune.
A conviețuit un timp cu comunista evreică Betty Birnbaum (Elisabeta Luca), secretara sa, care a devenit mai târziu soția lui Vasile Luca.
A fost căsătorit cu comunista de origine evreiască Ecaterina Abraham.
Fiica lor, Iordana, a fost soția lui Valentin Ceaușescu, cu care a avut un băiat, Daniel, născut în 1981
Unul dintre cei mai loiali si infocati camarazi ai lui Gheorghiu-Dej, un personaj direct implicat in toate deciziile regimului comunist din perioada 1945-1965, Petre Borila a incetat din viata acum patru decenii, in ianuarie 1973.
Nascut la Silistra in 1906, Iordan Dragan Rusev a aderat devreme si fara sovaire la mistica internationalismului stalinist.
A iubit Uniunea Sovietica, l-a adorat pe Stalin. A crezut cu fervoare in dogmele bolsevice, le-a aplicat cu un zel si o intensitate greu de egalat. Fiica sa, Iordana, a fost prima sotie a lui Valentin Ceausescu. Au avut impreuna un un baiat, Daniel Valentin, nepotul direct al dictatorului comunist. Emigrati in anii 90 in Israel, apoi in SUA, Iordana si Daniel traiesc acum in Romania.
Intre famillile Borila si Ceausescu relatiile au fost incordate, ajungand chiar la ostilitate fatisa. Parte tinea de prejudecati, parte de chimie politica.
Devenit cadru permanent al PCdR, cel care si-a luat numele de clandestinitate Borila a studiat la Scoala Leninista din Moscova, asemeni sotiei sale, Ecaterina, nascuta Abraham.
Erau trei surori Abraham, provenite din mica burghezie de origine maghiar-evreiasca din Transilvania. In fisele de cadre aflate in Arhiva CC al PCR, surorile Abraham scriau ca au provenienta din mediul rural. Toate trei au devenit comuniste pasionate.
Sora Ecaterinei, Paraschiva (Piri), a fost casatorita cu Bela Breiner, membru al Secretariatul CC al PCdR. Breiner a murit in 1940 (in 1950 a aparut o brosura despre el scrisa de Iosif Ranghet, pe atunci membru supleant al Biroului Politic si seful Comisiei Controlului de Partid), Piri s-a recasatorit ulterior cu colonelul Andrei (Bandi) Roman, fost voluntar in Spania. Fiul din prima casatorie, Andrei Breiner, a fost inginer chimist cu studii in URSS si a lucrat la IPROCHIM (a nu se confunda cu ICECHIM, condus de Elena Ceausescu).
Este de presupus ca Borila avea stranse legaturi cu NKVD-ul. Cei care l-au cunoscut in Spania l-au descris drept incuiat, feroce, lipsit de orice dubiu. Avea certitudini din beton armat. Era un comisar suta la suta.
“Tovarasa sa de viata” spre a folosi limbajul de partid, in acea perioada a fost Betty Birnbaum, care lucra la administratie in Spitalul Brigazilor Internationale. Mama mea, studenta in anul III la Medicina la Bucuresti inaintea plecarii spre Spania, era sora de caritate la acel Spital.” sursa: Vladimir Tismăneanu…
G-ral. Serghei Nicolau (născut Sergey Nikonov; 1905–1999)
Pe lângă consilierii şi experţii militari sovietici ai generalului Kolganov şi cei al generalului Saharovski pe probleme de securitate şi culegere de informaţii,
consilierul şef sovietic din cadrul ministerului de interne, generalul Ivan S. Matuşenko, dirija diverşi consilieri şi experţi din cadrul miliţiei, gărzii de frontieră, etc., cei mai mulţi ocupând funcţii care se suprapuneau celor din DSS.
Iniţial, aceşti consilieri aveau puteri aproape absolute.
După cum observa un şef din cadrul serviciului de informaţii al armatei, până la retragerea trupelor sovietice din 1958 “nu a existat nicio situaţie în care Ministerul Afacerilor Interne să transmită vreun ordin unui eşalon inferior fără a avea aprobarea unui consilier sovietic.”
Iniţial, Gheorghiu-Dej era supravegheat îndeaproape.
În 1948, secretara sa personală era Nina Nikonova, soţia lui Serghei Nikonov, ofiţerul serviciilor sovietice care a condus Serviciul Special de Informaţii până la desfiinţarea acestuia în 1951 şi a fost apoi numit la conducerea Direcţiei de Informaţii a Armatei.
Şeful său de cabinet era ofiţer MGB/KGB (Mihail Gavrilovici),
ca şi cel responsabil de siguranţa sa (Valerian Buhikov).
La aceasta se adăugau personalul şi şefii sovietici din cele 16 Sovromuri, din cadrul societăţii de prietenie româno-sovietică (de fapt, Asociaţia Română pentru Întărirea Legăturilor cu Uniunea Sovietică – ARLUS), din Asociaţia Întregii Uniuni pentru Legături Culturale în Străinătate (VOKS), din Sovinform (care furniza ştiri presei româneşti) şi din asociaţiile străine de corespondenţă.
Controlarea cadrelor serviciilor române era o chestiune mult mai simplă, din moment ce natura sau locaţia pregătirii lor în URSS nu mai era un subiect tabu.
Pentru a avea acces într-un post de comandă în cadrul serviciilor de informaţii şi securitate era obligatoriu să ai calitatea de membru al Partidului şi să fi absolvit “un curs de specializare la Institutul Felix Dzerjinski din Moscova” şi programele adiacente create special pentru aliaţii sovietici.
În afară de aceste cadre de nădejde, numeroşi oficiali ai Partidului, printre care: Moghioroş/Mogyóros, Vass, Chişinevski, Constantinescu, Părvulescu,
Bărladeanu, Stoica, Salăjan (Szilágy), etc. erau agenţi sovietici şi raportau direct Moscovei.
Va urma
Sinteză după Larry Watts, istoric american
Horia D.R.
