Limba sufera. Si George nu mai vine
Zilele trecute am urmarit pe Realitatea TV, la emisiunea lui Turcescu, o discutie pe tema mediatizarii salbatice, deopotriva in ziare si la televizor, a evenimentelor macabre de care abunda agenda zilei. Punctul de plecare al dezbaterii era, bineinteles, (sin)uciderea junelui amorezat de profesoara lui de romana. Dar Robert si invitatii sai isi propusesera un periplu mai lung prin pagini de ziare si imagini pe sticla exploatate nemilos de catre jurnalisti si producatori de televiziune. Pentru a depista unde incepe raul mediatic si ce s-ar putea face pentru limitarea puterii lui asupra consumatorului de stiri.
Discutia era sustinuta de Cristina Trepcea, o jurnalista membra a CNA-ului indoliat dupa Ralu Filip, si profesorul George Pruteanu, pana deunazi cea mai viguroasa stanca lingvistica autohtona in calea invaziei barbarismelo. Il stiti pe George. Patetic-convingator, impecabil vorbitor de romana, pledand magistral si perdant impotriva coruperii din ce in ce mai vizibile a limbii si a unui fel de a fi romanesc.
Efectul Pruteanu s-a estompat considerabil in vorbirea curenta, fata de acum cativa ani. Cand era cat pe ce, cu logoreea lui de vestala a graiului frumos si corect, sa-i faca pe utilizatorii de calculator sa zica soarece la mouse si disc tare la hard-disk. Intre timp, terminologia IT a fost resorbita fara complexe de toata comunitatea utilizatorilor, iar solutiile romanizate marca Pruteanu alcatuiesc doar o colectie de rateuri in cuplarea limbii la computer.
Abia ce-a incins Robert discutia ca m-a podidit nostalgia dupa George cel de odinioara. Cand scotea la repezeala cate-un subler lingvistic imaginar si masura cu asprime fiecare vorba ce-i trecea pe la urechi. Pentru ca limbajul duduii Trepcea a fost mai mitocanesc decat monstruozitatile spuse pe posturile abonate la amenzile pe care le imparte CNA-ul. Madam Trepcea ne-a povestit cum s-a luptat dansa la serviciu sa scoata din calupurile informative din prime-time stirile despre decese. Victoria dumneaei impotriva macabrului gratuit de la televizor s-a concretizat intr-o propozitie elocventa. „Am mutat mortaciunile la ora 17”.?
Pentru cine nu stie, „mortaciunile“ sunt echivalentul gazetaresc pentru victimele accidentelor in general, ca sunt de circulatie sau provocate de drame pasionale. Este minunat ca duduia Trepcea a ramas fidela profesiei sale la institutia ce se ocupa cu cenzura deseurilor mediatice de orice fel. Mai trist este ca ne-a livrat pe post un jargon care, daca ar fi cunoscut mai indeaproape, ar narui definitiv increderea publicului larg in cea de-a patra putere in stat. Mortaciunile s-au plimbat, pana la incheierea emisiunii, de vreo 4-5 ori prin gura reprezentantei CNA, dovedind un apetit hoitar putin obisnuit chiar si la o jurnalista specializata in stiri cu morti.
Mi-a lipsit George de mai an, va spun drept. Se vede ca omul a mai imbatranit si i s-au mai tocit antenele. N-a reactionat in nici o ocazie in care Trepcea de la CNA s-a dedat la canibalism lingvistic. Am inteles ca, taman la emisiunea menita sa gaseasca remedii pentru ororile ce inunda paginile ziarelor si sticla televizorului, s-a pierdut discret si in direct o batalie impotriva vulgaritatii, topeniei si marlaniei.
Vifor Rotar
